Dialog tare între V. Rebengiuc și S. Gâdea: Mâncarea e diferită, poate avem probleme cu stomacul, o deranjare / Nu vă dau valută, să vă luați cu voi Mexaform
Autor: Anca Murgoci | Publicat pe: 25 sep 2022, 17:39
WhatsApp
Inquam Photos / George Călin
Inquam Photos / George Călin
Episodul I al celui de-al doilea sezon al podcastului Avangarda, cu Ionuț Vulpescu, l-a avut invitat pe Victor Rebengiuc, actor-iconic, iubit de spectatori din toate generațiile. El a povestit, la microfonul Avangardei, despre prima ieșire în Occident, la festivalul de la Cannes, despre prieteniile cu Liviu Ciulei și Lucian Pintilie, despre universul Teatrului Bulandra și despre marile roluri jucate, de la Apostol Bologa și Tănase Scatiu la Ilie Moromete. 

Despre dialogul halucinant dintre Victor Rebengiuc și Suzana Gâdea, ministrul Culturii

Redăm dialogul dintre Ionuț Vulpescu și Victor Rebengiuc:

I.V.: E vreun rol din zecile de roluri pe care le-ați făcut în film, și sutele de roluri pe care le-ați făcut la teatru, care vă este mai aproape?

V.R.: Mi-a plăcut foarte mult doctorul din Faleze de nisip.

I.V.: După Bujor Nedelcovici. Cred că tot în regia lui Pița.

V.R.: Pița, da! Ăsta a fost și interzis. A fost o poveste.... noi am plecat invitați de organizatori, de filipinezi, care au venit în țară, de la un festival, și au selecționat filmul. Au văzut filmele de la studioul Buftea, după două-trei zile de vizionări, și l-au selecționat pe acesta. Și țin minte că am fost foarte fericiți. Ei ne asigurau drumul cu avionul, cazarea și masa. Dar când am plecat la festival și am primit biletele, am constatat că aveam niște nopți pe aeroport. Trebuia să schimbăm avioane și să rămânem noaptea pe aeroport. Și m-am dus la minister, la tovarășa Gâdea, Suzănica Gâdea, și i-am zis: „Doamna tovarășă, ne dați și nouă să cumpărăm cinci dolari, zece dolari, să avem și noi în noaptea aia pe aeroport, să cumpărăm un ceai, o cafea, o apă minerală?” „Dragă, nu vă dau valută, tovarășul mi-a spus să nu vă dau valută, și nu vă dau!” „Uitați, mergem în altă emisferă, cu altă alimentație, e altceva... Mâncarea e diferită, poate avem probleme cu stomacul, ceva, o deranjare... Să avem un ban să intrăm undeva...” „Dragă, să vă luați cu voi Mexaform!”

I.V.: Formulele acelea memorabile... Ați mai jucat un doctor, Doctorul Poenaru, în filmul regizat de Dinu Tănase, după romanul lui Paul Georgescu!

V.R.: Am jucat mai mulți doctori, și pe la început! 

Mama lui Victor Rebengiuc nu și-a văzut fiul jucând: îi era frică să îl vadă murind pe scenă

I.V.: O coabitare. Ați vorbit de război. Mama dvs. era o femeie foarte frumoasă. Nu a venit niciodată să vă vadă jucând, pentru că îi era teamă să nu vă vadă murind într-un rol pe scenă. E adevărat?

V.R.: Așa este. Eu am întrebat: „Dar de ce nu vii și tu? Am premieră, acolo...” „Nu vin, că tu mori pe scenă, nu vreau să văd așa ceva!” 

I.V.: Nu a vrut să vă vadă într-un rol dramatic. 

„Uite, ăsta umblă cu femei în vârstă!”

V.R.: Era o femeie frumoasă, cu vreo douăzeci de ani mai mare decât mine. M-a născut când avea douăzeci de ani. Eram actor, aveam douăzeci și ceva de ani. Era vară, ca acum, cald, plăcut, și îmi spunea: „Hai să mergem la o grădină, să mâncăm o friptură, să auzim o muzică, să bem un pahar!” Eu nu voiam să merg că îmi era teamă să nu zică lumea „Uite, ăsta umblă cu femei în vârstă!” Ea era frumoasă, o femeie frumoasă!

I.V.: Și tânără!

V.R.: Încă tânără, la vreo patruzeci și ceva de ani... frumoasă! Și spuneam: „Stăm acasă, iau eu o friptură, facem grătar, punem o muzică, și un pahar de vin, și gata, ce să mergem la restaurant!”

Un bucătar excepțional în timpul liber. Care este meniul ideal pentru Victor Rebengiuc?

I.V.: Ați avut o copilărie și tinerețe destul de grele, marcate de griji, de constrângeri. Asta ar fi o explicație, așa, peste timp, a faptului că sunteți un foarte bun bucătar, că vă place mult să gătiți?

V.R.: Am fost un foarte bun bucătar, din păcate, în ultima vreme, nu mai pot să stau în picioare mult și nu mai pot să gătesc. Și nici nu mai am pentru cine să gătesc, suntem doi, ciugulim și noi câte ceva acolo și gata, se termină masa. Era copilul, găteam pentru el; mă zbăteam să caut, să găsesc... Îmi aduc aminte că a fost tot timpul asistat de medici, în primul lui an, când îi dădeam fel de fel de ceaiuri, lapte praf, unul special, pe care trebuia să îl procur și să i-l dau, dar când a împlinit un an, doctorița mi-a spus: „Domnule, trece-l la masa familiei!” „Adică ce?” „Dă-i de mâncare, adică ce mâncați și voi.” „Și ce să îi dau?” „O cană de lapte cu cacao, un sandviș cu șuncă”. Asta era în anul 1976. 

I.V.: Atunci m-am născut eu, în 1976. 

V.R.: El este născut în 1975. Și am alergat tot Bucureștiul, în toate magazinele, să caut niște șuncă, să îi dau copilului să mănânce. Nu am găsit. M-am dus la restaurante, la hoteluri. Târziu, la un hotel, cred că la Ambasador, am găsit și am putut să îi dau copilului șuncă să mănânce. Dar grea a fost perioada aceea. 

I.V.: Care ar fi meniul ideal al lui Victor Rebengiuc?

V.R.: Meniul ideal? O saramură bună de crap, și un crap la cuptor, cu ceapă. 

I.V.: Deci pește!

V.R.: Peștele îmi place în mod special. Da! Și din astea, caracatița, cambula, îmi plac toți peștii de mare și de ocean, dar și carnea de vită, în mod special, îmi place. Grătarul... eu am gătit multe și de toate. Mâncare de mâncat am gătit. Nu concurez la televiziune cu ce gătesc. Gătesc mâncare, să mănânc! Dar găteam, nu mai gătesc acum. 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?