China ar trebui să se preocupe nu doar de construcții gigant, ci și de dezastrul ecologic care o amenință. Beijing ar fi cel mai amenințat de fenomenul surpării continue, potrivit unui studiu recent publicat. Specialiștii spun că fenomenul face ca Beijing să fie 'înghițit' 11 centimetri pe an.

Cum se întâmplă acest lucru? Din cauza unui fenomen care se extinde haotic: exploarea necontrolată a subsolului orașului pentru a trage apa. Chiar dacă Beijing se află pe un câmp arid, capitala ascunde rezerve uriașe de apă în subsol.

Zeci de mii de sonde au fost săpate pentru alimentarea cu apă a terenurilor agricole și pentru ale construcții, scrie Le Figaro.

Capitala Chinei este un oraș cu peste 8 milioane de locuitori.

Avocatul Gheorghe Piperea a comentat acest subiect.

"Conform Le Figaro de azi (editia electronica), solul pe care sunt construite cladirile zgaraie - nori din Beijing sa infunda cu 11 cm pe an. Cauza cea mai probabila este exploatarea intensiva si irationala a apei subterane. Capitala Chinei este un oras cu peste 8 milioane de locuitori. Am fost acolo destul de recent. Cu exceptia Orasului Interzis (fosta resedinta a familiei imperiale chineze), totul in acel oras este beton, sticla si umezeala pacloasa, fumurie. Nu imi imaginam ca, alaturi de poluare, Beijingul risca sa faca si implozie, la propriu.

Bucurestiul nu are prea multe cladiri de acest gen si nu are nici un grad de poluare atat de ridicat, dar are aglomerari de cladiri inalte de birouri, in special in zona Pipera-Voluntari, si are, in plus, o foarte mare concentrare de blocuri de locuinte pe un spatiu gandit pentru o populatie de 6-700 de mii de persoane, si nu pentru 2-3 milioane (incud aici si populatia "mobila" a orasului, adica persoanele care nu locuiesc aici, dar lucreaza aici).

Probabil ca orasele mari, cum sunt Clujul, Timisoara si Constanta, au acelasi risc de implozie, desi nu atat de sever ca in Beijing sau, dupa caz, in Bucuresti.

Un proiect de tara real si realist, pentru urmatorii 20 de ani, ar fi ca orase ca Bucurestiul sa fie legate de zonele limitrofe, aflate la distante de 50-75 de km, printr-un sistem de transport pe cale ferata (de genul RER-ului parisian, un tren-metrou care vine de la cca 100 de km distanta, ca tren de suprafata si traverseaza Parisul ca tren subteran, care se sub-pune sau se intersecteaza cu metroul propriu zis), rutier sau chiar naval de agrement si de naveta (finalizarea canalului Dunare - Bucuresti ar putea face din sudul Bucurestiului o zona atractiva, mai ales pentru turisti; stiu, veti sari repede ca acest proiect e unul ceausist; si metroul a fost un proiect ceausist, si centralele hidroelectrice si uzinele Dacia au fost un proiecte comuniste, totusi). Un aeroport in sud, care sa se reuneasca intr-un hub logistic, comercial si de agrement cu acest canal, ar putea fi o buna idee de a accesa si cheltui eficient cateva miliarde de euro din asa-numitul Plan Junker, care inseamna mai mult de 300 de miliarde de euro de care Romania nu s-a atins pana in acest moment). Cu acest sistem de transport, oamenii ar putea veni la munca in Bucuresti cu trenul. La fel si calatorii si turistii care ajung in aeroporturi sau in porturile de la Dunare (inclusiv, sau mai ales, Giurgiu, Oltenita si Calarasi)", a scris Gheorghe Piperea pe Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News