Cei 8,5 milioane de români care au votat la referendum, dintre care 88% pentru demiterea președintelui Băsescu, nu au putut fi ignorați de Curtea Constituțională.

Amânarea luării oricărei decizii era previzibilă. Nu cred că până pe 12 septembrie administrația din România va reuși să ne numere. Nu a reușit timp de 23 de ani. De ce să credem că ar putea să o facă într-o lună?

Subiectul demiterii lui Traian Băsescu se va răci în luna august. Odată cu apropierea datei de 12 septembrie, lumea va da, însă, din nou în clocot. Cu alte cuvinte, țara, slăbită de jaful fără precedent din ultimii trei ani și de criza economică mondială, va luneca și mai tare pe o pantă descendentă.

Între timp, fisurile din societatea românească se vor adânci. Cei 88% împotriva lui Traian Băsescu nu pot fi sub niciun motiv fericiți să-l revadă la Cotroceni. Instituțiile statului de drept, care nu au funcționat bine în vremea lui Traian Băsescu, se vor opri de tot în perioada următoare. Chiar dacă dl. Crin Antonescu se arată a fi un Havel al României. Chiar dacă dl. Victor Ponta va renunța la concediu și va lucra la Guvern, așa cum niciun alt premier nu a făcut-o vreodată, perspectivele cele mai optimiste pentru România înseamnă cel mult stabilitatea actuală și în niciun caz creștere și dezvoltare.

De partea cealaltă se află responsabilitatea certă a d-lui președinte Traian Băsescu. După opt ani de mandate, a lăsat în urmă o țară fărâmată. Mai grav decât orice pentru o personalitate politică de anvergură, așa cum este dl. Băsescu, ar fi să se acopere de ridicol. Explicațiile sale (7,5 milioane au votat împotriva mea, dar cei 10 milioane care au stat acasă sunt, de fapt, de partea mea) au făcut înconjurul lumii. A fost momentul când presa occidentală a întors foaia, recomandându-i d-lui Băsescu să demisioneze.

Demisia d-lui Băsescu ar putea însemna, însă, ieșirea din ridicolul în care s-a afundat și (re)intrarea în istorie. Nimeni nu se poate întoarce în postul de președinte al unei țări cu 88% voturi împotrivă. Toți cei din instituțiile de forță, care răspundeau la comenzile d-lui Băsescu, vor dispărea sau vor trece de partea poporului – așa cum s-a întâmplat de atâtea ori în timpul alternanțelor la putere din perioada post decembristă.

O biografie politică, din care n-au lipsit victoriile, ar fi pacat sa se afunde in ridicol. Traian Basescu are optiunea unui gest de onoare – demisia – pe care, daca va avea intelepciunea sa-l faca, va ramane in istorie asa cum pare sa-si fi dorit la inceputul exercitiului prezidential: ca un om al gesturilor memorabile.

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News