După izbucnirea protestelor de stradă provocate de demisia lui Raed Arafat, președintele a dispărut din viața publică timp de două săptămâni. Din 11 în 26 ianuarie, a păstrat tăcerea asupra evenimentelor din Piața Universității. După decizia Curții Constituționale de validare a referendumului, el aplică o strategie asemănătoare. De ce?

În primul rând, este o dovadă de pragmatism politic. Jocurile se fac acum în culise, nu e nevoie să se adreseze mulțimilor. Dacă imediat după referendum, când judecătorii CCR au amânat decizia, era nevoit să transmită mesaje susținătorilor, arătându-le calea de urmat, după validare meciul se joacă între parlamentari și membri ai structurilor de Putere, cu care se poate discuta ceva mai discret.

Pe de altă parte, manifestațiile de stradă au rămas călcâiul lui Ahile, pentru Traian Băsescu. El nu are cum se justifica în fața occidentului, unde orice politician cu 80 la sută voturi împotrivă se retrage, de 200 de ani de când există alegeri. O ieșire similară celei din noaptea referendumului ar scoate din sărite mulțimea și ar face să explodeze numărul celor care manifestează. Cea mai înțeleaptă mișcare pentru Traian Băsescu este să stea cât mai retras, măcar până reușește să schimbe guvernul cu unul pe care să îl controleze. (Din ceea ce s-a văzut în prima zi de miting, jandarmii nu au mai intervenit agresiv, ca în ianuarie, când erau conduși de Igaș).

Protestele din iarnă s-au domolit, odată cu viscolul, ceea ce a permis regimului Băsescu să schimbe premierul și să-l recheme pe Arafat, calmând cât de cât mulțimea. Acum e imposibil de satisfăcut, măcar în parte, cerința protestatarilor, așa că e mai bine să nu li se ofere un motiv în plus pentru a ieși în stradă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News