Se poate iubi și totuși trăda? Trădarea este o experiență căreia multe cupluri nu supraviețuiesc.

Trădarea este una dintre primele cauze ale divorțului dar chiar și atunci când decideți să rămâneți împreună, trădarea rămâne un punct de cotitură: nimic nu poate fi ca înainte.

Nu neapărat într-un mod tragic: sunt cupluri care trec prin furtună și ies mai puternice și mai unite decât înainte. Dar cert este că atunci când cineva este trădat, după o fază inițială și fiziologică de furie, nu se poate să nu se întrebe de ce s-a întâmplat, să caute motivele care l-au determinat pe partener să ne trădeze și să ne trădeze încrederea, să se întrebe dacă trădarea ar putea fi prevenită. 

Da, pentru că dacă nu te afli într-o relație poliamoroasă sau într-un cuplu deschis (situații în care în realitate conceptul însuși de trădare încetează să mai aibă sens), într-o relație monogamă se tinde să se considere exclusivitatea de la sine înțeles o chestiune de încredere reciprocă: te iubesc, iar dacă te iubesc nu te trădez.

”Cine iubește, riscă”

Dar lucrurile nu stau chiar așa: potrivit psihiatrului și sexologului Willy Pasini, trădarea este într-un fel intrinsecă dragostei: ”Cine iubește riscă. Riscă să fie trădat, dar și, într-o bună zi, să trădeze. Și, prin urmare, acceptăm pericolul: nu se poate iubi fără a risca să fie trădat”, potrivit unui articol publicat de The Wom.

Este posibil să iubești pe cineva și să trădezi în același timp?

De ce trișează un bărbat? De ce o face o femeie? Până acum câțiva ani, păreau să existe răspunsuri clare și fără ambiguitate la aceste întrebări. Bărbații au înșelat în principal pentru sex, în timp ce femeile au înșelat din dragoste.

Dar studiile și cercetările din ultimii ani ne spun că nu mai este cazul. Nu mai există o împărțire clară între trădători și nu se oprește aici: dacă odată se credea că există în principal patru impulsuri de a trăda și că, prin urmare, există tot atâtea tipuri de trădare (senzație de nemulțumire de relația cuiva, simțindu-te neglijat, furios și, prin urmare, dorind să se răzbune și, nu în ultimul rând, care doresc o altă persoană sexual) o cercetare din 2019 (Motivations for Extradyadic Infidelity Revisited , publicată în Journal of Sex Research) a arătat că motivele pot fi mult mai multe.

Este posibil să trădezi pentru că nu se mai simte îndrăgostit, pentru că realizează că nu a fost niciodată îndrăgostit, dar și să cauți confirmarea valorii și a priceperii cuiva (și în acest punct s-ar părea că bărbații care sunt mai nesiguri de abilitățile lor tind să trădeze mai mult, să-și reducă anxietatea de performanță) sau pentru că s-a prezentat oportunitatea (valabilă atât pentru bărbat  cât și pentru femeie).

Dar este posibil să iubești pe cineva și să trădezi? 

Psihoterapeutul Esther Perel urmărește alte patru motive care îi determină chiar și pe cei aflați într-o relație fericită să trădeze:

• Autoexplorare (adică nevoia de a se descoperi, redescoperi sau testa pe sine),

• Plăcerea transgresiunii în sine (a face ceva ce nu ar trebui făcut crește exponențial plăcerea),

• Dorința de a trăi vieți netrăite (cum ar fi fost dacă ar fi făcut alegerea diferită)

• Experimentarea unor emoții noi sau reprimate.

Antropologul Helen Fisher, în Ted Talk Why We Love, Why We Cheat din 2006, care a devenit acum celebru, ar părea să aducă dovezi empirice de ce se trădează chiar și atunci când iubește.

Potrivit cercetătorului, ceea ce numim dragoste este alcătuit din trei ”sisteme cerebrale” diferite.

• Dorința sexuală sau ceea ce poetul englez Wystan Hugh Auden a numit ”mâncărime neuronală insuportabilă”, și care ca toate mâncărimile nu cere decât să fie satisfăcută.

• Apoi mai este dragostea romantică, cea a fluturilor din stomac, cea care ne face să credem că partenerul nostru este cel mai frumos/ deștept/ inteligent de pe pământ (și care îi face pe alții să spună că dragostea este oarbă). Este cea care ne umple de dopamină și ne face să ne simțim foarte fericiți când suntem alături de iubitul nostru și foarte triști când suntem plecați.

• Și apoi există atașamentul: Oxitocina preia dopamină, fluturii zboară din stomac și începem să ne dăm seama că nu, partenerul nostru nu este mai frumos decât Brad Pitt, este plin de defecte dar îl iubim și ne simțim bine și în siguranță atunci când ne gândim că vom petrece toată viața împreună.

 

Aceste trei declinații ale iubirii, să le numim așa, se succed adesea una pe alta: de la un ”locuim dar toți sunt liberi să ieșim cu alții”, trecem la iubirea nebună și exclusivă și apoi decidem să încercăm ne suportăm fiecare unul pe altul cu bune și cu rele.

Dar ele pot exista și în paralel și, în acest caz, este posibil să trădezi și să iubești în continuare: este posibil să afirmi cu adevărat că îți iubești soția, dar să fii îndrăgostit de altcineva. Trei activări diferite ale creierului, trei moduri diferite de a iubi, care ar putea coexista.

 

Trădare din dragoste sau trădarea ocazională?

Mulți experți de astăzi tind să măsoare gravitatea trădării (înțeleasă ca posibilitatea sau nu de recuperare și de a continua să iubească după o trădare) făcând distincție între trădarea pentru sex și trădarea pentru dragoste.

Există diferențe substanțiale între cele două tipuri de trădare: cei care trișează din pură dorință sexuală tind să o facă într-un mod mai lejer și mai puțin predeterminat și nu caută implicare emoțională și romantică. Dimpotrivă, cei care trădează pentru dragoste sunt conduși în principal de nevoia de a umple un gol emoțional: un gol care de multe ori există deja înainte de a-l întâlni pe celălalt sau pe celălalt.

După cum explică consilierul Connie Omari, expert în terapia de cuplu, atunci când trădarea devine dragoste, totul devine complicat, atât pentru cel trădător, cât și pentru cel trădat: bazele relației sunt inevitabil puse sub semnul întrebării.

În schimb dacă trădarea a urmărit doar actul sexual posibilitatea ca acel cuplu să iasă nevătămat sau chiar mai solid din toată această ”cumpănă” este mult mai mare. Și, de asemenea, există posibilitatea ca trădătorul să învețe să se ”stăpânească”: potrivit lui Connie Omari, este suficientă puțină autodisciplină pentru a evita trădarea ocazională.

Pe scurt, inima nu este controlată, dar orice altceva este.

Deci... poți iubi și trăda?

Conform psihologiei trădării și antropologiei, așa cum s-a văzut, da. Este posibil să fii cu adevărat îndrăgostit de partenerul tău, dar să fii îndrăgostit de o altă persoană sau să vrei să întreții relații intime cu alte persoane. 

Aceste dovezi științifice îi vor ajuta pe cei trădați să ia lovitura? Psihologii sunt de acord că cel mai bun mod de a depăși o trădare este să vă faceți timp pentru a reflecta și a trece cu adevărat peste ea, eventual cu ajutorul unui profesionist. Pentru că dacă este posibil să iubești și să trădezi, este posibil și să continui să iubești după ce ai fost trădat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News