Tabletă
Desktop
Data publicării:
De ce oamenii iubesc pisicile și cât de sănătoasă este această afecțiune. Ce spune știința
De ce oamenii iubesc pisicile și cât de sănătoasă este această afecțiune. Ce spune știința / Foto: Pixabay, de Gundula Vogel
Află în articol de ce oamenii iubesc pisicile și cât de sănătoasă este această afecțiune.
Există aproximativ 85 de milioane de pisici în gospodăriile americane, dintre care multe sunt membri dragi ai familiei. Ce se află în spatele atracției felinelor pentru oameni? Ar putea fi natura lor aparent pretențioasă? Și care este efectul lor asupra sănătății umane?
Când oamenii spun că iubesc pisicile, acea dragoste poate fi intensă. Pentru mulți, o felină este un confident deosebit de demn de încredere și o prezență reconfortantă în vremuri de singurătate, scrie Medical News Today. Sunt totuși aceste relații apropiate sănătoase la nivel psihologic sau fizic?
Geneticienii, experții în boli infecțioase, psihologii și alții au prezentat mai multe teorii cu privire la motivul pentru care pisicile rezonează atât de puternic cu unii oameni și ce efect pot avea felinele asupra sănătății stăpânilor lor.
O legătură străveche
Potrivit analizelor ADN, strămoșul pisicii domestice de astăzi a fost pisica sălbatică africană, Felis silvestris lybica. Deși se pare că legătura noastră cu felinele a început acum aproximativ 9.500 de ani în Orientul Apropiat, cele mai vechi dovezi ale unei relații reciproce între pisici și oameni datează de acum 5.300 de ani, în satul agricol Quanhucun, China. Egiptenii credeau că tovarășii lor feline întruchipează energia divină.
"Pisicile au fost domesticite ca și comensale: s-au apropiat de așezările umane pentru că exista hrană – multe rozătoare care creșteau printre cereale. S-au adaptat acestui mediu uman, ceea ce a reprezentat un avantaj evolutiv pentru ele. Oamenii aveau un real interes să aibă pisici în preajmă. Erau doar fericiți de pisicile care se ospătau cu rozătoarele care le-au distrus cerealele", a spus dr. Eva-Maria Geigl, directorul CNRS al Centrului Național Francez pentru Cercetare Științifică la grupul de Epigenomică și Paleogenomică.
Cum au fost domesticite pisicile
Un studiu a constatat că au existat cel puțin 13 gene la feline care au semnalat tranziția pisicilor "de la sălbatic la prietenos". Genele se referă la cunoaștere și comportament și ar putea să fi întărit capacitatea felinelor de a învăța pe baza recompenselor alimentare și de a simți mai puțin frică de oameni.
Proliferarea geografică pe scară largă a pisicilor a avut loc probabil în Evul Mediu, potrivit unui studiu pentru care dr. Geigl a fost investigatorul principal. National Institutes of Health (NIH) estimează că există aproximativ 85 de milioane de pisici care trăiesc în SUA. Există, de asemenea, aproximativ 70 de milioane de pisici sălbatice în America.
Ce le place oamenilor la pisici
Dr. Patricia Pendry de la Universitatea de Stat din Washington studiază interacțiunile om-animal. Ea a publicat cercetări care descriu legătura deosebit de puternică dintre oamenii extrem de emoționați și pisicile lor. Se pare că anume comportamentul discriminator al felinelor poate fi irezistibil pentru oameni.
"Răspunsurile subtile și oarecum imprevizibile pe care ni le oferă pisicile, ne dau percepția că suntem aleși sau ne credem ca fiind "speciali" atunci când apare un răspuns de la o pisică. De asemenea, cred că, deoarece răspunsul apare mai greu, suntem captivați de dorința de a ști ce va face pisica", a spus dr. Patricia Pendry.
"Și pentru că natura și momentul acțiunilor lor sunt mai puțin previzibile, s-ar putea să rămânem captivați, aproape într-un fel care provoacă dependență, nu le poți rezista nici atunci când torc", a spus Dr. Pendry.
Pisicile și bebelușii
Este, de asemenea, posibil, sugerează unele cercetări, să considerăm că felinele sunt drăguțe datorită caracteristicilor pe care le împărtășesc cu bebelușii. Răspundem instinctiv la ochii lor mari și la comportamentul jucăuș, un răspuns benefic din punct de vedere evolutiv care ne-a ajutat să ne asigurăm că avem grijă de puii noștri.
Nicio discuție despre atractivitatea pisicilor nu poate exclude stângăcia lor comică. Pisicile investesc energie nestăpânită și mult mai puțină planificare în jocul lor. Pisicile mature pot fi la fel de distractive și de ridicole.
"Citind" o pisică
Pisicile sunt considerate misterioase și distante datorită modurilor unice și uneori subtile în care își exprimă sentimentele. Fața unei pisici poate părea atrăgătoare – sau morocănoasă, după caz – dar este de fapt fixă și în mare măsură lipsită de expresie. Nici cozile lor nu se mișcă pentru a semnala entuziasm sau plăcere.
De asemenea, vocalizările pisicilor, de la mieunături la șuierat, le arată dorința de a interacționa. Unele vocalizări sunt în mod clar menite pentru comunicarea cu oamenii - să zicem, mieunatul la ora micului dejun. Cu toate acestea, pisicile par să "vorbească" sau să mormăie și singure. Chiar și așa, felinele au o mulțime de modalități de a-și semnala sentimentele prin alte comportamente.
Cum afectează pisicile sănătatea stăpânilor
Cercetătorii au descoperit că a trăi cu o pisică oferă beneficii pentru sănătate din punct de vedere fizic și, mai ales, psihologic, asta dacă nu sunteți alergic la pisici. Un studiu din 2009, de exemplu, a descoperit că persoanele care dețineau o pisică aveau un risc mai mic de a muri din cauza unui atac de cord decât persoanele care nu au avut niciodată o pisică.
Într-un sondaj realizat în 2011 de organizația caritabilă Cats Protection din Regatul Unit, 93,7% dintre respondenți au declarat că deținerea unei pisici a fost benefică pentru sănătatea lor mintală. Și un studiu a arătat că viața cu mai multe animale de companie, inclusiv pisici, poate reduce riscul unui copil de a dezvolta alergii.
Unii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la o potențială infecție zoonotică a proprietarilor de pisici cu Toxoplasma gondii, un organism parazitar microscopic unicelular găsit adesea în fecalele pisicilor. Alții chiar au sugerat că T. gondii poate fi un declanșator al schizofreniei.
În 2016, cercetătorii au verificat asocierea T. gondii cu schizofrenia și depresia majoră, controlul slab al impulsurilor - inclusiv comportamentul suicidar și criminalitatea - personalitatea și performanța neurocognitivă. Ei au descoperit că există puține dovezi care leagă T. gondii de oricare dintre aceste probleme.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
