Macadamia sau nuca Queensland provine dintr-un un copac mic, originar din Australia. De regulă, începe să producă o recoltă de aproximativ 100 de kilograme de nuci abia  în al șaptelea sau al zecelea an de la plantare. Macadamia își datorează numele botanistului șef al statului australian Victoria, Ferdinand von Mueller. Acest om de știință a fost primul care a descris familia de plante aborigene și, prin urmare, a avut tot dreptul să numească nuca în cinstea prietenului său, scoțianul John McAdam, scrie publicaţia australiană Aussie. Bineînțeles, aceasta nu a fost singura denumire acordată. Localnicii au numit multă vreme copacii de la care se recoltează nucile -  Kindal-Kindal, iar fructele în sine - boomera. Prin urmare, o lungă perioadă de timp, nuca-minune a purtat nume diferite și abia după 1930, când a fost creată Macadamia Lovers Association în Australia, numele comun dat de von Müller a fost întărit peste tot.

Monedă de schimb în antichitate

Odată cu apariția primilor europeni din Australia, care au „gustat” din nuca neobișnuită, macadamia a devenit aproape singura monedă în comerțul cu triburile locale. În plus, atât europenii, dar și americanii au fost încantați de gustul acestei nuci. La începutul anilor '60, industria nucilor din Australia a explodat din plin, şi datorită anilor de cercetare în domeniul creșterii copacilor în pepiniere, selecție, colectare și depozitare a macadamiei. Acest lucru a fost în mare măsură facilitat și de faptul că investițiile în cultura nucilor au fost încurajate de stat - nu au fost impozitate. În 1972, locuitorii continentului au reușit să colecteze 70 de tone, iar astăzi producția de nuci este de 40.000 de tone pe an.

Sunt cunoscute nouă tipuri de macadamia, dintre care cinci cresc doar în Australia. Există plantații ale acestei nuci neobișnuite în California, Noua Zeelandă, Brazilia, Africa de Sud și Hawaii. Astăzi, macadamia este cea mai scumpă nucă din lume. În Australia, prețul pe kilogram depășește 30 de dolari americani. Costul ridicat al acestei nuci australiene este determinat de faptul că este cultivat foarte puțin, informează Business Insider. Oamenii sunt dispuși să plătească pentru o nucă aparent simplă, nu numai pentru că este greu de găsit dar şi pentru că Macadamia este o comoară de nutrienți valoroși. Ajută la eliminarea colesterolului din organism, este o sursă de calciu și alte minerale. Este săracă în carbohidrați, dar relativ bogată în grăsimi. Potrivit oamenilor de știință, consumul regulat de nuci sănătoase reduce riscul de boli cardiovasculare, unele tipuri de cancer și chiar contribuie la pierderea în greutate (în ciuda faptului că 100 g conțin 700 kcal). Paradoxal, această nucă, benefică pentru sănătate, este extrem de toxică pentru cei mai buni prieteni ai omului - câinii. Doar o singură nucă poate provoca o intoxicație severă.

Ce gust au

Nucile de macadamia au gust de alune. Sâmburii mari sunt de obicei prăjiți și acoperiți cu caramel sau ciocolată, în timp ce sâmburii mici și zdrobiți sunt adăugați la salate și preparate din fructe de mare sau presate în ulei. Gurmanzii seversc nucile de macadamia la o cafea. Se crede că aceste băutură completează aroma de nuci. Macadamia se folosește nu numai la gătit. Uleiul acestei nuci este considerat un produs cosmetic valoros. Se absoarbe ușor în piele și are un efect de înmuiere, hrănire și hidratare, ajută excelent la arsurile solare. Prin urmare, uleiul de macadamia se găsește adesea în creme, loțiuni, măști, șampoane, produse de îngrijire a părului și machiaj.

Prin proprietățile sale, se aseamănă mult cu măslinele, care conțin aproximativ 80% din acizi grași nesaturați, folosiți pe scară largă în dermatologie și sunt foarte apropiați de acizii grași ai lipoizilor pielii. Prin urmare, produsele cosmetice cu macadamia nu provoacă reacții adverse. În plus, uleiul are un conținut ridicat de potasiu, zinc, seleniu, vitamine, minerale, protein și acid oleic.

În medicina populară din diferite țări, nucile sunt utilizate pentru tratarea artritei, artrozei și a bolilor de piele. Grăsimile din Macadamia conțin acid palmitic mononesaturat, care se găsește în pielea umană, dar cu greu se găsește în alte plante, fiind consideraț un antioxidant excellent care încetinește procesul de îmbătrânire a organismului. Uleiul acestor nuci poate fi păstrat fără frigider timp de până la doi ani, în plus, are o temperatură ridicată de ardere, este de 210° C, deci este ideal pentru prăjire. Coaja este foarte dură; în natură, numai papagalul sud-american o poate sparge. Ca şi o curiozitate, dacă poftiţi la o salată cu aceste nuci, e bine să știți că acestea merg cel mai bine cu dovleceii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News