În urma reportajului Bunicii care duc o viață dublă și merg la cerșit. Reportaj DC News: Nu mă poza! Mi-e rușine. Nu vreau să afle copiii mei și să nu mă mai lase să ies în stradă am încercat să lămurim mai bine contextul cerșetorilor de oportunitate care, din timpul pandemiei în special, au înțesat străzile din Capitală, dar și alte orașe mari din România.

„Cerșitul este, de fapt, o activitate aflată în zona „economică gri”, care a fost confundată cu zona de caritate. Sunt o grămadă de criterii: financiare, de vârstă, de dizabilitate, sunt multe. 

De aici se dezvoltă inclusiv rețele de trafic de persoane care au la bază cerșitul. Nu trebuie să vedem cerșitul ca pe apanajul oamenilor străzii, ci ca o exploatare a resurselor marginale - așa se numește în sociologie.”, ne-a spus sociologul Gelu Duminică, după ce i-am prezentat fenomenul menționat.

„Cerșetoria de oportunitate”, așa cum am numit-o cu ocazia articolului de mai sus, a scos la iveală câteva aspecte comune: atitudinea diferită de cei care nu au un acoperiș deasupra capului, dar și dorința de a suplimenta veniturile în favoarea apropiaților. Niciunul dintre cei intervievați nu apela la mila publicului pentru îndestularea strict personală.

Principalul motiv:

„Sărăcia, nevoia care pur și simplu trebuie satisfăcută, iar omul apelează la mila publică, la sprijinul comunitar, numiți-le cum vreți voi. În multe țări există o mare dezbatere - dacă cerșitul este o infracțiune sau este un exponent al solidarității. Sunt foarte puține statele care consideră cerșitul infracțiune. Mai toate l-au pus la zona de solidaritate.

Oameni buni, în situații extreme - comportamentul este extrem. Omul acela are nevoie de sprijin pentru el sau pentru cei foarte apropiați. Cum spun ei: „Nu fur, nu dau în cap. Cine vrea îmi dă, cine nu vrea nu îmi dă.”. Sigur că se înjosește probabil, că nu s-ar fi gândit vreodată că va deveni cerșetor. Însă, pentru foarte mulți, cerșitul este o metodă de supraviețuire. Cerșetorul care apelează la solidaritatea celui de lângă el nu este infracțiune. În majoritatea cazurilor, cauza este una economică. Poate fi o chestiune inclusiv de singurătate. Omul se poate simți singur și iese în stradă.”, a mai precizat Gelu Duminică, pentru DC News.

Poate fi și un fenomen cultural

Soluții?

„Serviciul de Asistență Socială. Teoretic, oamenii aceia ar trebui să fie sprijiniți de stat prin serviciile de asistență socială. De asta, în Vest, nu mai vedem cerșetori localnici. Acolo, serviciile sociale funcționează mult mai bine decât la noi. Apoi, în zona aceasta a Europei și Orientului - că suntem mai degrabă la poarta Orientului - cerșitul este mult mai tolerat. Există și un element cultural. „Am dat de pomană la biserică” - dai de pomană la nevoiași. Sunt multe dezbateri, e o dezbatere foarte largă pe acest subiect.

Personal, de exemplu, nu dau cerșetorului, mai ales dacă e cu un copil în brațe. Din punctul meu de vedere, nu fac decât să încurajez un comportament care duce la distrugerea unui copil care este folosit pentru a induce mila. Cred în libertatea adultului de a practica această activitate, însă sunt în absolut  dezacord cu folosirea unui copil sau unei persoane care nu are discernământ. În rest, faptul că un om e la un colț de stradă, în fața bisericii și cere milă nu înseamnă nimic negativ. Absolut negativ.”, a încheiat sociologul Gelu Duminică.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News