Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
De ce ajung protezele auditive în sertar, nu la ureche. Explicațiile prof.dr. Sebastian Cozma / video
Sursa: Unsplash
În România, tratamentul și prevenirea afecțiunilor auditive întâmpină numeroase obstacole, de la lipsa specialiștilor și a centrelor de diagnostic până la finanțarea insuficientă a protezelor auditive și dificultăți birocratice în implementarea unui registru național pentru deficiențele de auz. Prof.dr. Sebastian Cozma a atras atenția asupra acestor probleme și a subliniat necesitatea unor soluții eficiente.
În cadrul conferinței "Ziua Mondială a Auzului: Tratarea și prevenirea surdității în România - realizări și perspective", organizată de DC Media Group, medicul primar ORL supraspecializat în reabilitare auditivă Sebastian Cozma a subliniat dificultățile birocratice întâmpinate de-a lungul anilor în tratamentul afecțiunilor auditive, precum și principalele provocări în acest domeniu, cum ar fi integrarea noilor soluții genetice pentru diagnostic și tratament.
Provocările geneticii
"Eu și mulți dintre colegii mei ne-am dedicat viața aproape integral surdității, ca patologie pe care mulți dintre pacienții noștri o au. În mare parte noi vedem în cadrul compartimentului de aici foarte mulți pacienți cu surditate. Am participat în cei 25 de ani în care noi am fost tot aici - pacienții au venit, i-am rezolvat, au plecat, copiii au crescut, politicienii s-au schimbat (pentru că nimic nu este veșnic), mulți dintre ei ne-au ajutat de-a lungul acestui demers, dar nu este normal să treci prin 5 mandate de ministru ca să realizezi un screening auditiv neonatal.
(...) Suntem într-un loc onorant dintr-un anumit punct de vedere, dar sigur că mai avem multe lucruri de făcut (...). Ar trebui să completăm screening-ul. Vine peste noi genetica, cu soluții genetice. Nu vom mai putea trata peste niște ani toți copiii doar prin implant - vom avea, poate, la dispoziție și terapie genică. Deci va trebui să știm dintr-o dată cine și din ce cauză are surditate, cele mai multe la naștere fiind genetice, evident. Deci avem de construit în continuare (...)", potrivit medicului.
Prof.dr. Sebastian Cozma este de acord cu realizarea unui registru național pentru deficiențe de auz la copii, însă subliniază că inițiativa trebuie să vină din partea autorităților competente, nu să fie lăsată în sarcina angajaților din sistemul medical.
"Consultați-ne, eu sunt la dispoziția dumneavoastră, voluntar (...). Fără discuție, l-am făcut și pe celălalt, dar nu funcționa nimic. Eu nu pot, cu legile GDPR actuale, să iau datele în calculator la mine și să transfer de la maternitate la ORL, de la spital la persoanele fizice. Asta este o chestiune de autoritate. Și dacă autoritatea vrea, poate. Deocamdată, văzând că alții au făcut de sine stătător într-o specialitate un model care nu trebuie neapărat replicat, autoritatea trebuie să ia această inițiativă. Nu trebuie să ne ceară nouă, angajați, lucrători ai Ministerului Sănătății să facem un registru pe care să-l punem la dispoziție ulterior. Asta este o greșeală", spune prof. Sebastian Cozma.
"Oamenii își poartă protezele în sertar"
Medicul evidențiază mai multe probleme majore în domeniul îngrijirii auzului: lipsa audiologilor și a centrelor de diagnostic, pregătirea insuficientă a specialiștilor care ajustează protezele auditive, finanțarea inadecvată și lipsa unui control asupra eficienței dispozitivelor. El subliniază că multe proteze nu sunt utilizate corespunzător din cauza reglajelor defectuoase, iar copiii cu deficiențe auditive riscă întârzieri în dezvoltarea vorbirii. De asemenea, atrage atenția asupra costurilor mari pentru familii și a inechităților din sistemul de finanțare a protezelor auditive.
"Nu avem audiologi. Nu avem destule centre de diagnostic. La Iași, după ani de zile de eforturi și de controale... am obținut autorizația de a deschide, avem studenți în primul an la audiologie și protezare auditivă. Dar ei vor termina primii. Sunt 30 acum. Vom înrola alții la anul. Pot să apară forme de educație - ar trebui și în alte centre. În Polonia sunt zeci de centre de pregătire, de exemplu.
Dar e un domeniu important și e nevoie. Acum lucrează în acest sistem oameni care nu au studii de bază în domeniu. Statul investește bani mulți în proteze auditive, dar dacă vedeți câți pacienți renunță la proteze și vă întrebați de ce, este pentru că cei care le reglează și le vând (n.r., procedează astfel): banii se încasează, controlul asupra performanței nu există, iar oamenii își poartă protezele în sertar.
Cum poate controla un copil mic protezat calitatea cu care a fost asistat de către cineva care nu are formare în domeniu, educație specializată? Nu poate, da? Aflăm asta după ani de zile în care vedem că nu vorbește, că vorbirea nu este corectă, deși ar fi putut să fie și nu avea nevoie de implant.
Finanțarea la proteze este altceva, nu este prin programul național, ci separată (...). Se dau 1200 de lei dintr-un necesar care ar trebui să fie mult mai mult - să zicem că vreo 4000 de lei ar putea asigura o proteză eficientă. Dacă este o familie cu trei copii cu surditate, nu au nevoie de implant ca să îl primească gratuit de la stat, au nevoie de șase proteze auditive, câte două la fiecare copil. Imaginați-vă care sunt aceste costuri și de ce nu putem să asigurăm măcar la un copil pentru început? Dar și asta ar fi o discriminare pe criterii de vârstă, pentru că eu dacă am nevoie de o proteză și nu mai pot lucra și voi fi sărac și nu-mi pot asigura costurile, mi-ar plăcea să o am după câți bani dau la stat în fiecare lună pentru asigurări de sănătate (...). Eu traduc practic ceea ce unii dintre pacienți ne spun. Noi suntem interfața cu pacientul, dintre instituție și utilizatorul sau beneficiarul final (...)", conchide medicul.
Ascultă mai multe aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
