Suntem constrânşi să observăm că ecumenismul Papei Francisc, predicat insistent în timpul vizitei sale în România, nu are ca scop reintrarea în comuniune a celor două Biserici. Acest tip de ecumenism a încercat să-l pună în practică un înaintaş al Papei Francisc, Papa Paul al VI-lea (1963-1978). La sfârşitul Conciliului Vatican II, în decembrie 1965, s-au ridicat reciproc anatemele aruncate de catolici, respectiv de ortodocşi. Doi ani mai târziu, în vara lui 1967, Papa Paul al VI-lea i-a făcut o vizită la Constantinopol Patriarhului Ecumenic de atunci, Athenagoras; câteva luni mai târziu, în toamna aceluiaşi an, Patriarhul Ecumenic i-a întors vizita. În drum spre Roma, Patriarhul Ecumenic Athenagoras s-a oprit la Sofia, Belgrad şi Bucureşti să se consulte cu patriarhii ortodocşi ai ţărilor respective. Cu acest prilej, Patriarhul Justinian şi specialiştii săi în Drept canonic, între care preotul profesor Liviu Stan, i-au arătat că Papa Paul vrea să profite de ceea ce el numeşte „dialogul dragostei" şi să caute reintrarea în comuniune fără a crea şi premisele dogmatice necesare. Ceea ce voiau atunci catolicii însemna reintrarea în comuniune cu un Pontif care nu renunţa la niciuna dintre prerogativele sale, nerecunoscute de Bisericile Ortodoxe. Actul respectiv presupunea, totodată, reintrarea în comuniune cu o Biserică ce îşi menţinea atitudinea primaţială şi trata nu de „surori", ci de „fiice" Bisericile Ortodoxe. Acest episod a făcut şi mai prudente Bisericile Ortodoxe sub aspectul reintrării în comuniune cu catolicii şi a generat un dialog ortodoxo-romano-catolic început în anul 1980, aflat mai degrabă în regres în momentul acesta, dacă ar fi să ne gândim numai la faptul că Papa Benedict al XVI-lea a renunţat, în anul 2007, la titlul de Patriarh al Occidentului, rupând astfel o importantă punte care mai lega Apusul eclezial de Răsărit.

Revenind la escala făcută la Bucureşti de către Patriarhul Ecumenic Athenagoras în octombrie 1967, Patriarhul Justinian şi probabil şi alţi membri ai Sinodului nostru i-au arătat oaspetelui situaţia în care putea să ajungă prin „dialogul dragostei", astfel încât, după ce a plecat din Bucureşti, ajuns la Roma, Patriahul Ecumenic nu a mai slujit împreună cu Papa Paul al VI-lea, ci fiecare dintre cei doi întâistătători a rostit câte o rugăciune. Fără să meargă împreună mai departe...

Ceva asemănător, dar cu un sentiment de „aceeaşi Mărie cu altă pălărie", ne lasă îndemnul de a merge împreună pe care l-am auzit în ultimele trei zile. N-ar fi stricat ca Papa Francisc să menţioneze destinaţia, întrucât există riscul să ne reamintim de defunctul regim, care ne promitea plimbări asemănătoare fără sfârşit. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News