Adesea dăm vina pe genele noastre pentru incapacitatea noastră de a pierde în greutate. 

Totodată, unii medici încearcă să îndepărteze acest aspect și să te învinovățească pentru problemele tale, când, de fapt, poate exista o predispoziție genetică subiacentă de a fi supraponderal.

Genele acoperite aici, în acest articol, reprezintă un eșantion mic, dar puternic, al markerilor care ne afectează riscurile pentru obezitate.

ADIPOQ(1)

Această pereche de gene este un marker în directă legătură cu apetitul, mai bine cunoscut sub numele de gena adiponectinei.

Când sunteți purtător sau aveți o pereche dublă, există tendința de a avea niveluri mai scăzute ale adiponectinei (un hormon eliberat de țesutul adipos (de grăsime) care ajută la sensibilitatea la insulină) (nivelurile scăzute cresc obezitatea, diabetul și ateroscleroza) și au ca rezultat creșterea poftei de mâncare, precum și scăderea capacității de a mobiliza grăsimea din forma stocată la consumul de energie. Din acest motiv, este mult mai dificilă pierderea în greutate.

În acest caz, ar trebui să vă concentrați pe o dietă mai bogată în grăsimi mononesaturate și mai puține grăsimi saturate și carbohidrați.

ADIPOQ(2)

Gena soră a ADIPOQ1 cu alela G, crește apetitul, sindrom metabolic și rezistență la insulină. ADIPOQ1 are o bază mai clinică pentru a fi un vinovat în problemele de sănătate, dar atunci când este combinat cu ADIPOQ2, riscurile cresc semnificativ în dezvoltarea bolilor bazate pe stilul de viață într-un ritm mai rapid.

GHSR(1)— Gena foamei

Gena receptorului de grelină. Grelina este hormonul foamei. 

Este o peptidă din tractul digestiv care are un efect asupra sistemului nervos inducând foamea. 

De asemenea, are un rol semnificativ în reglarea ratei și distribuției consumului de energie în organism. 

Crește foamea, aciditatea stomacului și motilitatea digestivă. În această pereche de gene, alela T are ca rezultat mai puțină reglare a apetitului și un risc crescut de obezitate, în timp ce alela C scade riscul de obezitate și are un control mai bun al apetitului.

MC4R— Gena foamei din motive emoționale

Gena receptorului Melanocortin-4 (MC4R) este un regulator important al echilibrului energetic, al aportului alimentar și al greutății corporale în hipotalamus, nucleul creierului. 

MC4R Interacționează cu căile dopaminei (hormonul plăcerii) și serotoninei (hormonul bunei dispoziții), rezultând în comportamente emoționale. 

C și T sunt cele două alele cu acest marker. Alela C are ca rezultat o disfuncție a echilibrului corpului, în timp ce alela T prezintă un echilibru general și un control mai bun al corpului. Gustarea și mâncatul în exces sunt riscuri comune cu alela C și scăderea rezultată a răspunsului creierului la leptină.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News