Oamenii de ştiinţă încearcă să studieze de ce muzicienii amnezici care îşi pierd toată memoria reuşesc să îşi amintesc muzica. Răspunsul ar putea fi că amintirile muzicale se păstrează într-o parte specială a creierului. Când muzicianul britanic Clive Wearing s-a îmbolnăvit de amnezie acută, el uita totul la fiecare 10 secunde. Practic, i se formata memoria la fiecare 10 secunde.

Autor: Anca Murgoci

Encefelita herpetică îl face să îşi piardă capacitatea de a recunoaşte sau de a-şi aminti persoanele sau lucrurile pe care le-a văzut sau auzit cu câteva momente înainte. Chiar dacă medicii au spus că el suferă de o amnezie foarte gravă, capacitatea sa muzicală era intactă. Acum la vârsta de 73 de ani încă este capabil să cânte la pian şi poate dirija vechiul său cor.

La o reuniune a Society for Neuroscience din Washington, un grup de neurologi germani  a descris cazul unui violoncelist care a fost contagiat cu encefalită herpetică în anul 2005. El nici nu putea să îşi amintească cum avea decorat apartamentul. Medicul Carsten Finke a fost uimit să vadă că în ciuda faptului că nu îşi amintea lucruri simple, violoncelistul  ştia să cânte. Lobii temporali ai creierului  sunt grav afectaţi în caz de encefalită herpetică. Lobii temporali sunt implicaţi în memorie, vorbire, înţelegerea muzicii sau a tonului vocii. “Dar acest caz şi cel al lui Clive Wearing sugerează că memoria muzicală este păstrată independent de lobii temporali”, spune medicul Finke.

A fost studiat şi cazul unui canadian care în anul 1990 şi-a pierdut memoria după ce a fost supus unei intervenţii chirurgicale care a afectat o altă parte a creierului cunoscută sunt numele de gyrus temporal superior .  Asta a dus la concluzia că structurile creierului utilizate  pentru memoria muzicală ar putea fi lobii frontali sau  gyrus temporal superior. “Ceea ce este sigur este că într-o amnezie atât de severă rămâne o parte de memorie neatinsă, aceasta este cea muzicală”, adaugă medicul. O modalitate ca pacienţii să se vindece ar putea fi terapia prin muzică utilizată nu doar pentru muzicieni amnezici, ci şi pentru oamenii obişnuiţi.

În cazul menţionat anterior, Clive poate cânta la pian, dar nu îşi aminteşte nimic altceva. În schimb, persoanele cu leziuni ale lobilor frontali, nu ar putea cânta dacă ar vedea o partitură pentru prima dată.

Soţia lui Clive Wearing a scris o carte „Forever Today” în care descria modul în care le-a fost afectată viaţa din cauza amneziei.  Ea spune că toate abilitităţile muzicale ale soţului ei erau intacte. „Dacă îi arăt lui Clive o partitură muzicală se uită repede peste ea şi o cântă la pian, dar fără a putea să o înveţe”, spune ea. Muzicianul a petrecut primii ani de amnezie într-o unitate medicală, iar din 1992 este supravegheat permanent la domiciliu. „Muzica este un loc unde ne simţim confortabil. Atunci când el cântă, devine cel dinainte de a fi bolnav. Este un om normal. Când muzica se opreşte, el cade în acelaşi abis. Nu ştie nimic despre viaţa sa. Nu ştie nimic despre ce s-a petrecut în toată viaţa lui”, adaugă soţia sa.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News