Sociologul Alfred Bulai a spus că merge foarte rar la nunți, doar dacă are „o obligație”.

În România, dacă vrei să faci o nuntă „clasică”, trebuie să ai ceva anduranță.

La români, nunțile încep de după-amiază și țin până a doua zi dimineață. O petrecere de nuntă este un adevărat maraton și îți trebuie rezistență să faci față meselor copiase, dansurilor și efectiv evenimentului care durează ore bune până noaptea târziu. Foarte puțini români aleg să-și facă o nuntă mică, cu 20-30 de invitați. Majoritatea preferă sute de invitați, opulență și exces.

„Sunt miliardari care și-au căsătorit copiii având la nuntă 15 invitați. Ăia puteau să aducă și 100.000 de invitați. Dar ține de gustul fiecăruia”, a zis sociologul Alfred Bulai.

„Apropo de nunți. Să îți spun cum a luat unul o țeapă. Există nunta pe caiet, adică ai un caiet pe care scrii: Am fost la Gigel, am fost la Costel etc. Când te căsătorești tu, trebuie să vină și la tine Gigel, Costel etc. Și unul s-a dus la toate nunțile, în ideea în care se va căsători și el și a venit pandemia. Au trecut doi ani de pandemie și apoi au explodat prețurile. Și a ieșit omul cu o pagubă extraordinară”, a zis Val Vâlcu.  

„În lumea rurală și în societățile premoderne, nunta era o oportunitate de a ajuta tinerii căsătoriți să pornească în viață. Nu se dădeau bani pentru că nu circulau mulți bani, ci tot felul de cadouri, produse - farfurii, mobilă - de care oamenii aveau nevoie pentru a-și începe o nouă gospodărie.  Și chiar era solidaritate în sensul că venea rândul tuturor. De aceea veneau toți: era o responsabilitate obligatorie pentru ca și tu la rândul tău să te duci și era și o chestiune de viață comunitară. Între timp, cultura urbană a exclus cadourile. Unii le consideră deja sunt de prost gust. De altfel, dacă primești câte o râșniță de cafea de la 25 de oameni, ai 25 de râșnițe de cafea. Din acest motiv, s-a trecut ușor, ușor la cultura banului”, a zis sociologul Alfred Bulai. 

Jurnalistul Val Vâlcu a povestit că a intrat într-un magazin din Belgia, în urmă cu 20 de ani, și vânzătoarea l-a întrebat dacă a venit pentru „liste”. Ziaristul a spus că nu știe ce liste, iar femeia i-a zis că „sunt liste pentru nuntă”, unde invitații cumpără ce au trecut nuntașii pe listă. Oamenii se coordonau astfel încât să nu vină 10 cu câte o mașină de spălat.

Apoi, jurnalistul a spus că o idee pentru darurile la nuntă ar trebui să fie „un fel de roată”. Adică pui mână de la mână, cum se făcea în comunism la unele instituții, un fel de credit informal, fără dobândă.

„Eu nici nu merg la nunți. În ultimii ani, am fost la un coleg că era o obligație”, a spus sociologul Alfred Bulai, la care Val Vâlcu a adăugat: „Eu nu merg pentru că este un efort fizic pe care nu mi-l asum. Și muzica îți sparge timpanul. Nici mirilor nu le rămân mulți bani, nici invitaților nu le este ușor. Pe când, dacă s-ar face „roata” despre care vorbeam e mai simplu. Și te uiți cum este și în Occident: frumos, pe iarbă, ciocnești un pahar de șampanie, mănânci tort și, după o oră-două, mirii pleacă. Nu te duci să mănânci sarmale, porc etc”.

Vedeți toată discuția de la minutul 43:

VEZI ȘI: Editorial de Anca Murgoci: Nunțile în România, cea mai proastă mișcare. Francezii ne dau clasă

Astăzi, în 2022, nunțile în România mi se par top cele mai inutile lucruri.

Românii sunt obsedați de nunți. Când zic nunți mă refer la petrecerile acelea cu sute de invitați din care 70% sunt rude cu care n-ai vorbit în viața ta, dar trebuie să le chemi pentru că se supără neamurile.

În primul rând, o nuntă trebuie organizată cu doi ani înainte. E bătaie mare pe restaurant, formația de manelari și alte nimicuri din astea. De ce și-ar petrece un om normal doi ani din viață organizând un eveniment care durează doar câteva ore?! În plus... cum poți organiza, la milimetru, o zi care urmează să aibă loc peste 700 și ceva de zile? Poate te desparți de persoana aia pe care azi o vezi iubirea vieții tale. Poate ai un deces în familie fix cu două zile înainte. Cui îi arde de nuntă când mortul nici nu s-a răcit? Dar nu prea mai poți da înapoi și nu poți să le zici invitaților ”stați acasă”, se amână marea nuntă. Femeile și-au făcut programare la coafor, și-au luat rochii, nu le poți strica vibe-ul.

În al doilea rând, chestiunea cu darul mi se pare primitivă. Te duci și dai un pumn de bani ca să se distreze altul. Mai precis, dai 1000 lei ca să se simtă altul bine pe banii tai când ai putea de 1000 lei să mănânci vreo săptămână la rând fix ce vrei tu la un restaurant de fițe. Dar nu, tu dai 1000 lei ca să mănânci cinci feluri de mâncare, ce vor nuntașii, într-o singură noapte, fie că-ți place, fie că nu. În ce lume normală ai mânca, noaptea, 5 sarmale cu smântână? Și altele...

Apoi, să vezi înjurături când desfac mirii plicurile cu bani. ”Cum?! Vasile mi-a dat doar 500 lei?!” Oricum eu vin la nunta ta, tu vii la nunta mea și practic, treaba asta cu nunta este un fel de credit. Dai oricum banii înapoi pentru că trebuie să mergi la toate neamurile pe care le-ai invitat. Deci nunta nu mai are niciun sens financiar. Puțini sunt cei care ies pe plus după o nuntă.

Cine are chef să danseze hore și brașoveanca îmbrăcat la costum?! Nu vi se pare un pic deplasat să vedeți un bărbat îmbrăcat la costum, transpirat după o oră de dansat toate horele posibile? Asta după ce a mâncat cinci sarmale, friptură și aperitiv. Și apropo... câți vor comenta că meniul a fost nu știu cum...

Apoi, acum, unul din patru români divorțează. După ce au făcut mare tămbălău cu nunta și și-au filmat evenimentul cu drone, afli că marii iubăreți, care cu un an în urmă își jurau iubire veșnică, divorțează. Investiție zero pentru tine ca invitat care sperai să vină foștii soți la nunta ta. Se vor face că uită. Și oricum dacă divorțezi și te căsătorești iar... parcă e penibil să faci vreo trei nunți mari.

În plus, dacă ai avut sute de invitați, trebuie să le întorci serviciul. Practic, zilele din calendarul tău pe următorii ani sunt încercuite. Și mort-copt trebuie să te prezinți să returnezi plicul cu bani. Altfel, dacă nu ai servicii de întors, mergi fix la nunțile la care oricum ai fi mers de drag, nu din obligație...

Și să vezi supărare dacă nu poți să mergi. Vai, păi nu te mai spală nici șapte ape... Ai mare noroc dacă persoana care face nuntă mai vorbește cu tine dacă nu te prezinți să înmânezi plicul. Probabil cunoașteți relații care s-au răcit pentru că oamenii nu s-au putut prezenta la marele eveniment al cupulului X.

Muzica dată tare astfel încât să nu te înțelegi om cu persoană

Cu toții am fost la o nuntă sau la alte petreceri unde muzica era dată tare. Acesta este motivul pentru care oamenii pleacă de la astfel de evenimente cu dureri de cap și cu vocea răgușită.

Ca o reacție la perioada dinainte de 1989 când localurile se închideau la o oră devreme, iar muzica era dată în surdină pentru a nu deranja oamenii, iată că acum lucrurile s-au schimbat. Petrecerile care se fac astăzi țin toată noaptea, iar muzica bubuie în difuzoare.

Problema este că după ce românii merg la o nuntă care ține uneori chiar și 12 ore, se întorc acasă cu dureri de cap, de gât și răgușiți de cât au țipat la colegul de masă pentru a se putea înțelege. De ce? Pentru că ciocanul, nicovala și scărița din urechea medie au niste mușchi care atunci când sunetul este prea puternic se contractă pentru a nu leza urechea internă. Când se contractă, nuanțele nu mai sunt transmise corect.

Astfel, vocea proastă, în unele cazuri, a cântărețului nu va mai fi sesizată. Prin această manieră, publicul este controlat. Chiar dacă nu le place muzica de la respectiva nuntă sau dacă ar vrea să discute cu prietenii, pur și simplu nu ar putea din cauza volumului dat mult prea tare. Petrecăreții sunt obligați să îl asculte pe cântăreț, nesesizând nuanțele și greșelile artistului.

Dar am uitat ceva: nu vă este milă de săraca mireasă care cară pe ea o rochie imensă, greoaie, uneori și pe 35 de grade, stând stresată, de la ora 08.00 până a doua zi, să nu transpire prea mult și să i se scurgă machiajul?! Sau nu vă este milă de mirii care se calcă pe picioare încercând să vă dea pe spate cu dansul lor? Nu râdeți prea mult, oamenii iau cursuri și dau și 100 lei pe o ședință, având nevoie de mai multe ore de curs, să vă danseze două minute. Așadar, prefaceți-vă că v-a plăcut și spuneți-le că nimeni nu a mai dansat vreodată așa vals minunat. Cam despre asta sunt nunțile: multă prefăcătorie.

Dincolo de toate astea, mi s-a povestit cum este o nuntă în Franța. Oamenii merg la un restaurant, familia și câțiva prieteni apropiați, stau la masă, cu muzică în surdină și fiecare aduce ce vrea, un cadou simbolic, nu plicuri cu bani și nimeni nu poartă ranchiună că Vasile a dat prea puțini bani pentru a alimenta doza de narcisism a nuntașilor. Așadar, decât o nuntă organizată cu doi ani înainte, cu neamuri pe care nu le cunoști și cunoștințe cu care vorbești o dată pe an, mai bine îți iei prietenii și familia și mergeți la un restaurant. Puteți organiza o astfel de ieșire și cu câteva zile înainte și veți vedea că spuneți adio pierderii de timp, bani și nervi. Și n-aveți nevoie nici de un fotograf fără imaginație care vă pune să stați în poziții de circ prin parcuri, îmbrățișând copăceii.

Dumneavoastră ce părere aveți? Merită să mai faci nuntă mare în România?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News