În urma analizei unui roi stelar, ce ar fi nucleul rămas în urma unei galaxii de dimensiuni relativ reduse, înghițită de Calea Lactee acum 8-10 miliarde de ani, astronomii au fost entuziasmați de ce se ascunde în mijlocul acestui rol stelar, transmite Agerpres, care citează Reuters.

Cercetătorii au spus faptul că mişcarea neobişnuită a şapte stele din acest roi arată dovezi clare ale prezenţei unei găuri negre evazive, de dimensiuni medii, aflată în centru. Acest tip de găuri negre sunt mai mari ca și cele obişnuite, formate ca urmare a imploziei unei singure stele, însă mai mici decât coloşii aflaţi în centrul celor mai multe galaxii. Roiul, numit Omega Centauri, are în componență aproximativ 10 milioane de stele.

De cel puţin 8.200 de ori mai mare în comparație cu soarele nostru

Conform cercetătorilor, gaura neagră din interiorul roiului stelar e de cel puţin 8.200 de ori mai mare în comparație cu soarele nostru. Ca și comparație, gaura neagră supermasivă numită Sagittarius A*, aflată în centrul Căii Lactee are de 4 milioane de ori masa soarelui. Aceasta este eclipsată de găurile negre supermasive, de miliarde de ori mai mari decât masa soarelui, care sunt prezente în alte galaxii.

”A existat o îndelungă dezbatere cu privire la existenţa găurilor negre de masă intermediară, în special în Omega Centauri, iar detectarea noastră ar putea ajuta la soluţionarea acestei deliberări”, a declarat astronomul Maximilian Häberle de la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Germania, autorul principal al studiului. Constatările sale au fost publicate în revista Nature.

Această gaură neagră se află la aproape17.700 de ani-lumină de Pământ. Un an-lumină reprezintă distanţa parcursă de lumină într-un an, respectiv 9,5 trilioane de kilometri. Singura gaură neagră mai mare, cunoscută, din Calea Lactee este Sagittarius A*. Aceasta este situată la aproape 26.700 de ani-lumină de Pământ.

Ce sunt găurile negre

Găurile negre sunt obiecte extraordinar de dense. Au o gravitaţie atât de puternică încât nici măcar lumina nu poate scăpa, fapt care face dificilă detectarea lor. Această gaură neagră a fost văzută pe baza modului în care atracţia sa gravitaţională influenţează viteza a şapte stele ce au mişcare rapidă, aflate în vecinătatea sa. Fenomenul a fost documentat în două decenii de observaţii făcute cu Telescopul Spaţial Hubble.

Cercetătorii consideră faptul că galaxia mai mică, ce a avut, probabil, 10% din dimensiunea Căii Lactee, a adăpostit o gaură neagră. Dacă ar fi rămas neperturbată, ar fi urmat să devină supermasivă pe măsură ce s-ar fi hrănit cu gaze şi alte materii din proximitate, ”prinse” de atracţia sa gravitaţională.

FOTO

Gaura neagră, lăsată ”îngheţată” în timp

Dar, fuziunea galactică, care s-a făcut când Calea Lactee avea aproape un sfert sau o treime din vârsta sa actuală, a lăsat gaura neagră ”îngheţată” în timp. ”În acest proces de fuziune, galaxia şi-a pierdut tot gazul. Prin urmare, creşterea găurii negre centrale a fost întreruptă, lăsând-o într-o stare de masă intermediară”, a declarat Nadine Neumayer, astronom la Institutul Max Planck pentru Astronomie, coautoare a studiului.

Fuziunea a ”smuls” majoritatea stelelor, aflate în galaxia mai mică și a lăsat doar grupul central, ce este în prezent roiul de stele Omega Centauri. Prezenţa găurilor negre de masă intermediară în mijlocul galaxiilor cu o masă mică sau în centrul anumitor roiuri stelare a fost bănuită, a declarat Häberle.

Detectarea lor a fost foarte dificilă

”Cu toate acestea, detectarea lor a fost foarte dificilă. Din cauza masei lor mai mici comparativ cu găurile negre supermasive, regiunea lor de influenţă este redusă”, a zis astronomul. În cercetări precedente, au fost identificaţi şi alţi candidaţi pentru găuri negre cu dimensiuni medii. Găurile negre care au masa unei singure stele apar atunci când stelele mari explodează la finalul ciclului lor de viaţă. Iar nucleul stelar se prăbuşeşte în sine.

”Cel mai probabil scenariu pentru formarea găurii negre de masă intermediară din centrul Omega Centauri este coliziunea şi fuziunea unor stele deosebit de masive, foarte devreme în timpul formării roiului stelar. Aceste stele se apropie foarte mult unele de altele, se ciocnesc şi formează stele şi mai masive, care evoluează destul de rapid spre găuri negre. Gaura neagră de masă intermediară poate creşte prin fuziunea mai multor astfel de găuri negre”, a declarat Neumayer.

Aceste găuri negre de dimensiuni medii pot fi cheia pentru a înțelege formarea găurilor negre supermasive. ”Găurile negre de masă intermediară sunt probabil foarte comune, în special în evoluţia timpurie a universului”, a zis Neumayer. ”Se crede că ele ar fi 'seminţele' găurilor negre supermasive”, a mai spus cercetătoarea.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News