În numărul 60 din organul de propagandă pentru unirea politică a tuturor Românilor - „România Nouă”, apărut la 31 martie 1918, gazetarul Ion Mateiu clarifică anumite aspecte cu caracter sensibil ale relației moldovenilor cu poporul rusesc dar și mai mult cu maniera de a face politică a rușilor. Această replică dată de către gazetarul român unui anume N. Țânțariu explică și de ce aversiunea românilor față de politica țaristă s-a transformat și în aversiune față de poporul rus - tocmai pentru că acesta din urmă s-a solidarizat în politica externă cu intențiile imperiului țarist, în ofensiva lui. 

„România Nouă” și poporul rusesc

- un răspuns - 

„Rușii au batjocurit România, au rusificat Basarabia și au umilit neamul nostru”. 

In numărul 54 al gazetei am publicat un articol al dl N. Țînțariu privitor la ținuta noastră față de poporul rusesc.

Dl. Țânțariu ne probozește pentru că în articolele nostre spunem pe față, că „rușii au batjocurit România, au rusificat Basarabia și au umilit neamul nostru.

Orice cunoscător al istoriei își dă seama, că dacă noi susținem aceste acuze la adresa Rusiei ele sunt pe deplin întemeiate și corăspund adevărului istoric.

Dl. Țânțariu însă crede, că nu poporul rusesc e vinovatul, ci politica țaristă. Această credință e o rătăcire ca și judecățile și mai rătăcite despre înrăurirea binefăcătoare a culturii rusești asupra poporului nostru.

Poporul rusesc a putut să urască politica țaristă internă, care împiedica liberatea maselor și democratizarea vieții de stat dar el a fost unit cu politica țaristă externă,care a umblat totdeauna să întindă hotarele împărăției răpind țări străine și rusificând popoluația de altă limbă.

Cine ar îndrăzni să tăgăduiască că rusificarea Basarabiei s’ar fi făcut numai de țarism și nu de cătră toată mulțumea de cinovnici, care a dat năvală asupra acestei țări nenorocite? Ideile birocratismului rusesc, de batjocurire și de umilire a poporului moldovenesc au intrat în capul tuturor Rușilor, cari jurau, că Moldovenii sunt o nație nemernică, bună numai la robie.

Că acesta e adevărul, se vede limpede din purtarea de azi a Rușilor, cari mai cutează să scrie, să vorbiască și să lucreze și acum împotriva stăpânirii Moldovenilor, cu aceeași îndrăsneală ca pe vremea țarismului.

Iar ce privește nenorocirea României, ea este deopotrivă pricinuită de țarism ca și de poporul rusesc.

In 1916 a vândut o țarismul lui Stuermer, căutând să ia și Moldova. Dar în 1917 și 1918 România a fost vândută de însăși democrația monarhică a poporului rusesc reprezentat prin Cherenschi și Lenin. Această democrație a mers așa de de parte încât a împiedicat România în împlinirea idealului său, deși se îndatorase s’o ajute, a căutat prin cele mai urâte mijloace să schimbe forme de Stat, ca pe urmă să ridice armele ei împotriva țării, jăfuind satele și omorând pe locuitorii Moldovei, cari i-au găzduit.

Aici nu mai era țarismul, ci milioanele poporului rusesc îmbrăcat în haine ostășești.

 Ele s’au arătat tot atât de trădătoare față de neamul nostru ca și țarismul înghițitor de țărani.

Este oare în istoria lumii o crimă mai mare decât aceasta a Rusiei democratice față de poporul românesc?

Și dacă adevărul e acesta, de ce ni se face o vină din ura noastră care azi este așa de îndreptățită, dar care mâne poate să înceteze prin pocăința democrației rusești?

* 

Cultura rusească – o nenorocire

D. Țânțariu vorbește și de binefacerile culturii rusești asupra Moldovenilor, de roada colosală a sămânții culturale lăsate de Ruși în Basarabia, ca pe urmă să proslăvească rolul uriaș al acestei culturi în viitoarea Românie.

Avem toată admirația pentru marii scriitori ruși, dar în aceeași vreme plângem influența culturii rusești asupra Basarabiei, cari a dus-o la cea mai durereroasă înstrăinare.

Ea a crescut pe intelectualii moldoveni într’o atmosferă, cari i-a făcut să-și uite limba, să-și tăgăduiască obârșia și să nu-și mai îndrepteze privirile peste Prut, unde se frământa sufletul neamului nostru.

Din punct de vedere național, cultra ruseascăa fost deci o nenorocire pentru Moldoveni. Și acest adevăr îl întărește viața de azi a Basarabiei, care întâmpină atâtea greutăți în naționalizarea ei.

Basarabia arenevoie de o conștiință românească și oricine va înțelege că această conștiință nu se poate dobândi prin elementele unei culturi străine, ci numai prin educație românească.

Iată pentru ce gazeta noastră susține cu toată convingerea principiul național în renașterea Basarabiei românești. 

I. Mateiu”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News