Georgios Markuris, un informatician care lucra la Universitatea din Atena nu s-a gândit niciodată că va fi unul dintre cei 20.000 de greci care va ajunge în stradă. Markuris care este şi muzician, a călătorit în America Latină pentru a studiat în domeniu, alături de grupul bolivian Los Kjarkas.

Autor: Anca Murgoci

„Mi-am pierdut slujba şi am intrat într-o depresie profundă. Am devenit o altă persoană. Mi-am pierdut familia şi prietenii. Acum trei luni am locuit în stradă, fără niciun adăpost”, a spus informaticianul.

După ce criza economică a pus stăpânire pe întreg ţinutul grec în anul 2010, aproape jumătate de milion de persoane şi-au pierdut locul de muncă, zeci de mii de afaceri au fost închise, iar numărul celor care trăiesc la limita sărăciei este în continuă creştere.

Criza economica le-a luat oamenilor adăpostul. Vorbim despre un fenomen necunoscut în Grecia acum câţiva ani, iar acum a devenit unul foarte comun în capitală. În ultimul an, numărul persoanelor fără acoperiş deasupra capului a crescut cu 25%, iar majoritatea grecilor au un profil total diferit faţă de momentul debutului crizei, explică Olga Theodorikaku, de la asociaţia umanitară Klimaka. „Ei vin din clasa de mijloc a societăţii. Până acum aveau un loc de muncă şi o casă. Şomajul i-a convertit în oameni fără adăpost”. Markuris recunoaşte că este un norocos dat fiind faptul că a găsit un adăpost la centrul Klimaka. În Grecia există doar 300 astfel de locuri, unul pentru 67 de persoane fără adăpost.

ONG-ul Medecins du Monde dispune de patru centre în Grecia. Până anul trecut doar 7% dintre oameni aveau nevoie de serviciilor lor. Acum procentul a crescut la 30%. Atunci când un grec îşi pierde locul de muncă, trebuie să înceapă să plătească serviciile medicale. Chiar dacă vorbim de cinci euro pentru o vizită medicală, nu trebuie să uităm de celelalte cheltuieli legate de hrană şi multe altele.

Doar în Atena organizaţiile de caritate împart hrană pentru 20.000 de oameni pe zi. Un astfel de loc este KYADA. Mâncarea constă într-un bol cu mazăre şi o felie de pâine.

Oamenii fără un acoperiş de-asupra capului au şanse foarte mici de a se reintegra în societate. Marinarul Yorgos este unul dintre ei. Timp de două decenii a lucrat pe profitabila flota comercială grecească.  “Călătoream pe Marea Mediterană. Spania îmi plăcea cel mai mult : Tarragona, Algeciras, Pasajes”, îşi aminteşte el. Dar de câţiva ani, el locuieşte pe stradă, la mila oamenilor, înconjurat de droguri şi mizerie.

Sursa: 20minutos.es

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News