Creierul câinilor poate detecta vorbirea și poate arăta diferite modele de activitate între o limbă familiară și una necunoscută, arată un nou studiu de imagistică cerebrală realizat de cercetătorii de la Departamentul de Etologie, Universitatea Eötvös Loránd (Ungaria).

Aceasta este prima demonstrație a unui creier non-uman care poate diferenția între două limbi. Această cercetare a fost publicată în jurnalul NeuroImage.

Creierul câinilor face diferența între vorbire și non-vorbire

„Știm că oamenii, chiar și copiii preverbali, observă diferența. Dar poate câinii nu se deranjează să o facă. Am elaborat un studiu de imagistică cerebrală pentru a studia acest lucru”, a declarat Cuaya.

„Kun-kun și alți 17 câini au fost dresați să stea nemișcați într-un scanner cerebral, unde i-am pus să asculte fragmente de dialog din Micul Prinț în spaniolă și maghiară. Toți câinii au auzit doar una dintre cele două limbi de la stăpânii lor, așa că în acest fel am putut compara o limbă foarte familiară cu una complet necunoscută”, spune cercetătoarea.

„De asemenea, i-am pus să asculte versiuni amestecate ale acestor fragmente, care sună complet nefiresc, pentru a testa dacă detectează în vreun fel diferența dintre vorbire și non-vorbire”, a continuat ea.

Atunci când au comparat răspunsurile pe care creierul câinilor le-a avut la vorbire și non-vorbire, cercetătorii au descoperit modele de activitate distincte în cortexul auditiv primar al câinilor. Această distincție a existat indiferent dacă stimulii au provenit din limbajul familiar sau cel nefamiliar. Nu a existat, totuși, nicio dovadă că creierul câinilor ar avea o preferință neuronală pentru vorbire față de non-vorbire.

„Creierul câinilor, ca și creierul uman, poate distinge între vorbire și non-vorbire”, au descoperit cercetătorii.

Câinii pot, de asemenea, să facă diferența între limbile spaniolă și maghiară

„Dar mecanismul care stă la baza acestei capacități de detectare a vorbirii poate fi diferit de sensibilitatea vorbirii la oameni: în timp ce creierul uman este special adaptat la vorbire, creierul câinilor poate detecta pur și simplu naturalețea sunetului”, explică Raúl Hernández-Pérez, coautor al studiului.

Pe lângă detectarea vorbirii, creierul câinilor ar putea face distincția între spaniolă și maghiară.

Aceste modele de activitate specifice limbajului au fost găsite într-o altă regiune a creierului, cortexul auditiv secundar. Totodată, cu cât câinele era mai în vârstă, cu atât creierul lui făcea mai bine distincția între limbajul familiar și cel necunoscut.

„Fiecare limbă este caracterizată de o varietate de regularități auditive. Descoperirile noastre sugerează că, în timpul vieții lor alături de oameni, câinii înțeleg regularitățile auditive ale limbajului la care sunt expuși”, spune Hernández-Pérez.

„Este remarcabi. Capacitatea de a învăța regularitățile unei limbi nu este ceva întâlnit doar la oameni. Cu toate acestea, nu știm dacă această capacitate există doar la câini sau este răspândită în rândul speciilor non-umane”, conchide Attila Andics, autorul principal al studiului.

„Într-adevăr, este posibil ca schimbările creierului petrecute în zeci de mii de ani în care câinii au trăit cu oameni să-i facă să asculte mai bine limbajul, dar nu este neapărat cazul. Studiile viitoare vor trebui să clarifice acest lucru”, a continuat el, potrivit Descoperă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News