Deodată, România a devenit, după părerea unor analiști, deținătoarea medaliei de aur a tranziției, câștigătoarea cursei de creștere a PIB pe locuitor în competiția cu Ungaria și cu alte câteva țări membre UE, are un ritm de creștere la unul dintre cele mai ridicare niveluri europene. Domnul prim ministru este atât de încântat de industria românească încât ne-a îndemnat să închidem televizoarele dacă apar pe ecrane știri care ar contrazice părerile domniei sale.

Desigur, unele ”realizări” festivist prezentate pot fi discutabile. Astfel, putem discuta despre impactul îndatorării asupra creșterii economice sau al inflației asupra creșterii PIB, așa după cum ar trebui să vedem cât din investiții mult lăudate, reprezintă în fapt, cheltuieli pentru cumpărarea de armament

Trecând peste exagerările și festivismul electoral trebuie recunoscut un fapt evident, acela al apariției unei posibilități mai aproape de realitate decât în ultimii zece ani de urcare a României pe un loc superior în ierarhia europeană.

Această posibilitate ar fi un rezultat al utilizării mai eficiente a resurselor de care dispune România, în sensul în care s-ar micșora decalajul dintre potențialul de resurse, pe de o parte și gradul de valorificare al lor, pe de altă parte (aproximativ locul 4-5 din punct de vedere al potențialului de resurse agricole, energetice și minerale, aproximativ locul 26-27 din punctul de vedere al nivelului mediu de dezvoltare).

Analiza mea mă determină să afirm că este pentru prima oară, după aderarea la UE, când s-au creat posibilități reale de depășire a propriei condiții, aceea de a urca câteva trepte ale ierarhiei europene, părăsind zona de coadă a acesteia. 

Cu siguranță, ”cifrele” succesului, de la creșterea economică până la PIB ul pe cap de locuitor creează o imagine favorabilă și atrag atenția asupra ”progresului” înregistrat, dar pentru o analiză atentă, aceste cifre ascund o situație mult mai puțin îmbucurătoare caracterizată prin inflația cea mai mare din Europa, prin deficit comercial mare, ca și prin o creștere accelerată a îndatorării, elemente care explică de ce asemenea ”succese” nu reușesc să ridice nivelul de trai.

Totuși, chiar dacă avem doar cifre mai bune decât realitatea pe care ar reprezenta-o, consider că România este capabilă în viitorul pe termen mediu să facă saltul de care am menționat mai sus.

Există însă o condiție pe care trebuie să o îndeplinească, aceea de a consolida progresul reflectat prin cifrele statistice. Se știe încă de la Sun Tzu, de la ”Arta războiului”, că nu atacul asigură victoria, ci doar consolidarea pozițiilor cucerite poate fi considerată victorie.

Creșterea economică, atât cât este și așa cum este, reprezintă totuși un început bun care trebuie consolidat în sensul în care concesiile anului electoral nu trebuie să blocheze sau chiar să retrogradeze nivelul atins. Din acest punct de vedere, consider că există un real pericol ca greșelile politicii fiscale, mai ales prin efectele ordonanței ”trenulețul” să rateze necesitatea consolidării. Dacă mai adăugăm concesiile salariale electorale sau efectele creșterii unor pensii, atunci imaginea pericolului este și mai evidentă.

Din fericire, există însă unele elemente care pot asigura consolidarea creșterii și chiar un trend ascendent al acesteia. Elementele pe care le consider importante pentru a da speranța posibilității reale de depășire a condiției de inferioritate în care ne aflăm încă de la aderare este intrarea României într-o zonă de interes datorată unor oportunități de natură concret-istorică. Astfel:

România, prin construcția celei mai mari baze militare NATO, prioritar americane, la Marea Neagră are avantajul obținerii unei poziții echilibrată în raport de divergențele (posibil și mai accentuat în cazul reușitei electorale ale lui D.Tramp) dintre UE și SUA. Poate beneficia atât de sprijin/fonduri UE, cât și de investițiile unor companii americane încurajate de existența unui cadru de siguranță prin existența prezenței NATO/SUA în zonă.

Se creează posibilitatea transformării României într-un hub al activităților de reconstrucție a Ucrainei. Evident, o astfel de poziționare conduce la aducerea unui important flux de capital de care economia românească poate beneficia.

Procesul de relocare industrială din China către Europa se accelerează. Una dintre destinațiile relocării poate fi și  România.

”Dumnezeu îți dă, dar nu îți pune în traistă” este o înțelepciune de care decidenții politici români, oricare ar fi ei, trebuie să țină seama de acum înainte.

Există extraordinare oportunități, dar transformarea lor în beneficii cere inteligență, consecvență și, mai ales, un program de țară care să cuprindă obiective, termene și priorități. Trebuie să se manifeste o reală capacitate de negociere pentru a obține compensații pentru orice efort depus în sprijinul atingerii unor obiective urmărite la nivelul UE sau NATO. Trebuie activată diplomația comercială/economică pentru identificarea și atragerea de capital străin investițional, dar și extinderea unor raporturi economice în zone extra-comunitare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News