Data actualizării: 11.01.2015 11:07
Data publicării: 10.01.2015 14:50

Normalitatea lucrului bine făcut

Mircea Cosea

Sincer să fiu, când am văzut afișul electoral al domnului Klaus Iohannis cu, acum celebrul, ” lucrul bine făcut”, mi-a apărut în minte imaginea unui Mercedes. Ca orice român, pentru care automobilul este aproape o ființă dorită și iubită, mercedesul este pentru mine simbolul lucrului nemțesc, adică ” bine făcut”.

Poate nici nu mai este nevoie de explicații pentru a argumenta că în mentalul românesc tot ceea ce este nemțesc este bine făcut. Într- un fel, este și înțelesul garanției de calitate pe care o are pentru orice român emblema ” made in Germany”.

Apoi, l-am urmărit pe domnul Iohannis în interviurile și dezbaterile electorale. Recunosc că nu-l cunoscusem deloc și nici nu aveam informații precise și detaliate asupra persoanei și operei sale. Știam că este un bun primar și.. atât tot . Mă așteptam să văd la domnia sa ceva din ceea ce noi, românii, credem că îi caracterizează pe nemți. Ceva din acel ” Jawohl” răspicat, sigur și superior cu care ne-am obișnuit să caracterizăm comportamentul german.

Ce-am văzut și auzit a fost însă total diferit. Am văzut ” un neamț” care semăna mai mult cu Moș Ion Roată decât cu un personaj walkirian. Un personaj care vorbește puțin dar la obiect, calm și, mai ales, cu discernământ și responsabilitate față de promisiuni. De atunci am înteles, sper, mai bine și ceea ce înseamnă pentru dl. Iohannis ” lucrul bine făcut”. Am înțeles că nu are nimic de-a face cu lucrul german și nici cu lucrul românesc, adică nu este o contrapunere a lucrului bine făcut nemțeste și cu cel prost făcut românește.

Mai târziu, după instalarea domniei sale la Cotroceni , m-a mirat ce fel de lucru bine făcut poate fi alegerea unui purtător de cuvânt total inadecvat cerințelor impuse de funcție dar m-a liniștit pragmatismul cu care și-a ales biroul în funcție de cantitatea de lumeni.

Și mai târziu, după discursul său din parlement, moment care a marcat cu mai multă precizie conștientizarea la nivelul cetățeanului de rând faptul că avem un nou și altfel de președinte, am remarcat repetarea cu obstinență oricând și oriunde a speranței că domnul Iohannis va aduce și instaura, însfârșit, în România ”normalitatea”.

Normalitate, sau starea de normalitate, este greu de definit și conceptualiza din punct de vedere economic sau politic dat fiind multitudinea de elemente interne, internaționale, stabile sau conjuncturale care reflectă adaptarea stării de fapt la condițiile concret istorice. Ceea ce poate fi normal în condiții de pace pote fi anormal în condiții de război sau ceea ce poate fi normal în condiții de avânt economic poate fi anormal în condiții de criză. Tocmai de aceea, normalitatea este acea stare care , conform DEX-ului ”este așa cum trebuie să fie, potrivită cu starea firească, obișnuită, naturală”.

Pentru cei mai mulți dintre noi, ”normalitatea” adusă de către noul președinte este vizibilă prin raportul pe care îl are cu primul ministru . Toți ne săturasem și consideram ca fiind anormal comportamentul permanent conflictual al premierului și al președintelui, vulgaritatea expresiilor, jignirile și reciprocitatea punerii de bețe în roate. Deocamdată, domnul Iohannis ne-a arătat că un lucru bine făcut poate fi și transformarea coabitării în cooperare. Să sperăm că acest lucru bine făcut va dura dar pentru a trăi într-o stare adevărată de normalitate este nevoie de mult mai mult decât atât.

Îmi permit, cu tot respectul, să semnalez domului președinte Iohannis încă vreo câteva lucruri care ar trebui să fie bine făcute pentru a avea dorita normalitate, adică situații care ar trebui să fie ” potrivite cu starea firească, obișnuită, naturală”.

De exemplu, personal consider că nu este potrivită cu starea firească, nici obișnuită și nici naturală maniera în care este tratată diaspora. Votul a adus în lumină situația diasporei și a relevat indiferența cu care autoritățile tratează o parte a populației românești. Corect dar incomplet deoarece, având în vedere condițiile în care trăiesc și beneficiază de drepturile cetățenești românii din Mureș, Harghita și Covasna nu am greși cu nimic dacă i-am considera ” diasporă”. Discriminarea, umilința și abuzurile la care sunt supuși românii din acea zonă de către oficialii plătiți din bugetul României dar membri ai UDMR, PPM sau PCM , jignirile aduse simbolurilor și tradițiilor românești nu diferă cu nimic de traumele pe care românii din diaspora le au în unele țări stăine. Normal este ca românii din acea zonă a României să se simtă în siguranță în propria lor țară. Ar fi un lucru bine făcut.

Alt exemplu : lupta anticorupție a DNA și ” curățirea” spațiului economic și politic românesc de efectele corupției clientelar politice este necesară și bine venită dar, dacă lucrul nu este bine făcut, ar putea avea grave efecte perverse. Parafrazând, am putea spune că există pericolul aruncării copilului din copaie odată cu apa murdară . Pericolul constă în subestimarea efectelor în plan economic, adică pierderea de locuri de muncă, falimentarea sau dispariția unor unități de producție, pierderea poziției concurenționale pe piață ,etc. Altfel spus, lupta anticorupție ar trebui să fie dublată de o strategie de politică economică menită să rezolve cu transparență și corectitudine două obiective : primul, existența unui plan investițional și a unei poziții bugetare bine precizate destinate fondurilor ilicite recuperate și al doilea, exsitența unei strategii interministeriale de monitorizare a firmelor foștilor proprietari ( persoane aflate în anchete sau detenție) în vederea protejării locurilor de muncă .

Mai sunt o mulțime de exemple de alte lucruri care are trebui să fie bine făcute pentru a ne bucura , însfârșit, de normalitate dar cele de mai sus mi se par a avea un grad mai mare de urgență. De altfel, așa este ” normal”, adică identificarea și respectarea unor priorități.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News