S-a strâns doar o zecime din suma necesară pentru a cumpăra "Cumințenia Pământului" a lui Constantin Brâncuși. Cu toate acestea, contractul ar fi deja semnat, iar data achiziției este 31 octombrie. 

Campania de strângere de fonduri pentru "Cumințenia Pământului" stârnește sentimente contradictorii și polemici. Nu și donații. 

Guvernul tehnocrat îi contruiește identitatea prin Brâncuși?

Potrivit unei analize publicate de DW, "rămâne ipoteza că Guvernul a creat această campanie ca pe o emblemă a activității sale, că a încercat să-și construiască o identitate puternică prin intermediul lui Constantin Brâncuși. Cine este Dacian Cioloș? Un funcționar european numit în fruntea unei țări care risca să derapeze de la ortodoxia eurofilă? Ori un politician român cu ancore naționale care va fi obținut însă, la fel ca Brâncuși, o validare externă? Ni se pare tot mai clar că această campanie a dorit, de fapt, să-l transforme pe Brâncuși în "imaginea firmei", să facă din el chipul emblematic al unei echipe care părea să nu aibă legături puternice cu solul și nici o identitate politică precizată. Nu banii vor fi fost ținta reală a campaniei, ci popularizarea figurii lui Brâncuși ca român de extracție rurală (autentic așadar) care a făcut carieră "europeană". Teoretic, ideea a fost bună, căci lucrarea lui Brâncuși pare să aibă toate calitățile cerute: este inspirată din "profunzimile" istoriei locale, este, altfel spunând, autohtonă până la identitatea etimologică a cuvântului și totodată europeană și universală. Nu știm dacă e vorba de o premeditare atentă sau pur și simplu de preluarea din mers a unei bune ocazii, dar popularizarea lui Brâncuși corespunde unui program mai amplu al celor care susțin guvernul actual și care sunt firește indispuși de revirimentul dacismului și de riscul unei noi retrageri în folclorism. Campania din jurul lui Brâncuși este însă chiar mai mult decât atât, fiind și o polemică cu euroscepticismul care se iscă cu oarecare întârziere în România, căci artistul a plecat, nu-i așa, la Paris, a fost în cele din urmă un emigrant ca milioane de emigranți români actuali (deși juridic nu se pot numi așa) și opera lui se poate răsfrânge, iată, ca o binefacere asupra țării sale la fel ca remitențele lucrătorilor români din străinătate". 

"Aparențele dau tonul, dar realul în cele din urmă se răzbună"

Sursa citată mai notează că "Guvernul avea motive serioase să dea curs acestei campanii chiar fără să aibă cu adevărat grija banilor. Poate că singurul dezavantaj este că lucrarea lui Brâncuși nu era făcută să placă unui public larg. Pentru mulți e ca un Picasso din ultima fază, care place doar snobilor sau unei elite artistice fundamentaliste. Dar ocazia de a construi o campanie în jurul lui Brâncuși părea prea bună ca să fie pierdută.  Obiecția noastră, pentru că există una, este că cei care se dedau acestor exerciții cred prea mult în imagine și se încred prea mult în spectacolul ca politică. Într-un anumit sens așa și este, aparențele dau tonul, dar realul în cele din urmă se răzbună". 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News