Proiectat la începutul secolului al XX-lea pe modelul oraşului-grădină englezesc, cu vile spaţioase înconjurate de grădini bogate, cartierul Cotroceni a scăpat de furia comunistă şi a păstrat aerul patrician, liniştit, al cartierului rezidenţial de lux din perioada interbelică. Nu a ocolit-o însă zelul imobiliar al ultimelor două decenii, devenind victima unor intervenţii pe cât de puţin legale, pe atât de brutale ca inserţie într-un sit valoros pentru cultura urbană a Bucureştiului.

autor: Vincent Babeş

1. Sediu MKB nextebank Str.Elefterie 18

Clădirea iese în evidenţă prin gabaritul ieşit din scara zonei. Încercarea de a impresiona printr-o “vălurire” a faţadei rezultă într-o cacofonie vizuală între un plan ce se vrea filigran, transparent, şi o structură masivă, nemascată în niciun fel. Textura tipică a zonei este ignorată şi faţada abundă în materiale lucioase, reflectante, pe deasupra montate grosolan. Calitatea detaliilor – tâmplării, balustrade, placaje – ne trimite cu gândul la o gheretă gigantică de suburbie, aterizată nu se ştie cum în această zonă valoroasă.

2. Str. Carol Davila 27

- Clădirea este acceptabilă ca volumetrie si compoziţie de faţadă, luată ca atare, însă i-ar prii un cadru mai degrabă contemporan

- Faptul care o compromite iremediabil este, iarăşi, textura: materialul utilizat pe faţadă (panouri de alucobond), lucios, strică percepţia asupra casei şi contrastează deranjant cu mediul său

- Deşi încearcă să se înscrie prin gabarit şi jocul faţadei în carcateristicile zonei, cu o atenţie deosebită acordată detaliului, doar alegerea greşită a unui material poate ruina întreg efortul arhitectural

3. Str. Carol Davila 34

- Imobilul de birouri este poate cea mai deranjantă prezenţă în zonă.

- Un exemplu aproape total de “aşa nu!”

- Ratează adaptarea la scara construcţiilor din zonă, potrivindu-se poate mai bine pe un bulevard de cllădiri administrative din Phenian

- Raportul plin-gol al faţadei (ferestre – perete opac) este net în favoarea golului

- Faţada este lipsită de proporţii; compoziţia, dacă s-a dorit vreodată, este incoerentă

- Scara de acces este disproporţionată

- Planul faţadei are mici modificări de unghi haotice, care dau senzaţia de incertitudine

- Suprafeţe mari vitrate, goluri de fereastră diforme (număr par de subîmpărţiri), raporturile dintre ferestre practic nu există;

- Tâmplării grosolane

- Balustrade supradimensionate, din inox (lucios, evident)

- Rezolvări de detaliu greşite: evacuarea apelor pluviale direct pe trotuar produc iarna un adevărat patinoar, iar apele oprite să coboare de bariera de ciment sunt obligate să … urce, prin ce altceva decât prin placajul de piatră, pe care apar astfel pete de umiditate; De asemenea, lipsa tratării treptelor exterioare pentru a fi folosite în siguranţă duce la rezolvări improvizate precum mocheta decupată şi lipită “cu fineţe”

4. Str. Carol Davila 9 (stadiu de şantier)

- Clădire masivă, “atacă” intersecţia liniştită precum prora unui transatlantic

- Iese din scara clădirilor învecinate, fiind un fel de Goliat faţă de acestea

- Din stadiul actual, se înţelege că va avea suprafeţe vitrate mari

- Lipseşte panoul informativ la stradă, care trebuie să includă şi imaginea dorită a clădirii

5. Str. Grigore Romniceanu 3A

- Volum simplist, ieşit din scara zonei

- Benzi de ferestre domină faţada, neexistând nicio corelare între ele sau cu vecinătăţile

- Imediat sub linia cornişei, grinzile structurale sunt vizibile pe faţadă, ceea este nu numai o greşeală estetică, dar şi de rezolvare tehnică (pierderi masive de căldură, expunerea structurii la intemperii;

- Imitaţii ieftine ale eleganţei: tâmplării grosolane imită ferestrele bătrâneşti din lemn; mansarda falsă are o rezolvare incertă; copertina din policarbonatul cel mai ieftin; placajul de piatră al soclului executat în grabă se desprinde, oferind o imagine dezolantă.

6. Str. Grigore Romniceanu

- Asemenea unei case din turtă dulce, această construcţie vine dintr-o poveste cu totul străină de caracterul zonei.

- Probabil din imaginaţia autorului sau a proprietarului

- Toată casa este o caricatură: compoziţia “tort”, streaşina falsă din beton armat, mansarda hipertrofiată, culoarea predominantă – un albastru ieftin, care cuprind toate rotunjirile şi detaliile abundente în kitsch ale casei

- Gardul respingător şi caricatural, urmăreşte două scopuri: “rafinamentul” prin fierul forjat cu un model cât se poate de zorzonat, negat prin combinaţia cu policarbonat ieftin de culoare… aţi ghicit, albastru!

7. Str. Dr. Alexandru Vitzu – sediu FRF

- Un adevărat OZN futurist aterizat între casele vechi ale zonei

- Materiale lucioase, reflectante

- Dorinţa de a epata prin forme cât se poate de diverse, dar şi neputinţa de a le rezolva tehnic (volumele semicirculare realizate grosolan din segmente drepte)

- Între minunile futurismului apare semi-ascunsă o cupolă acoperită cu ţiglă parcă desprinsă de pe bisericile bizantine

- Realizarea de parcări pe spaţiul public

[poll id="55"]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News