Telegraful Roman, apărut 14/27decembrie 1918, la Sibiu, publică un citat din ziarul bucureștean Universul efectul pe care l-a avut o vizită a unei delegații venită din Ardeal la București. Semnalarea în presă a delegației este redată în termeni de mare bucurie dovedind încă o dată că un puternic sentiment al Unirii predomina la nivel general. 

„Zile mari

Ardelenii la București. - Jertfele neamului. - Martirii.

Ziarul bucureștean Universul primit astăzi scrie: 

Din ceasul întâiu, când au pășit la noi iluștrii și iubiții oaspeți ardeleni, trăim ceasuri și zile neuitate.

Mai ieri frații noștri din Basarabia și apoi cei din Bucovina au venit să ne vestească hotărârea acestor ținuturi dragi nouă de a se alipi la Patria mamă, ear acum trimișii Ardealului au venit să încunune opera măreață a unnirii și înfăptuirea visului nutrit de veacuri de marii noștri premergători, desăvârșind-o de astă dată trainic și pentru vecie sub domnia vrednicului nostru Rege, Ferdinand I.

Se poate ca un neam să trăiască zile mai mari?

Se pote ca în clipele acestea să nu ne simțim întreaga ființă cuprinsă de o bucurie de neînchipuit, care ne-ar face să credem că ne agităm sub influența unui vis nesfârșit fără dovezile ce ne vin la tot pasu, că într'adevăr trăim zilele astea de fericire, că sântem pătrunși la revărsarea lor asupra întregului neam românesc?

De la un capăt până la celălalt al țării, resună astăzi strigătul de fericire ce ne compleșește, și toți ochii românimii stau ațintiți cu dragoste spre aceia cari stau printre noi ca martori vii ai desăvârșirii operei unirii tuturor țărilor românești într'un mănunchi mândru și glorios.

Iubitul nostru suveran în discursul său rostit mai eri la palat din adâncul său patriotism cald, ni-a arătat că acest fapt al unirii trebue să ne fie cu atât mai scump, cu cât e zămislit din jertfele unui neam întreg.

Și cu drept cuvânt, în zilele de măreție națională, se cuvine să ne îndreptăm gândul spre aceia cari au pus piatra fundamentală la temelia desvoltării noastre naționale spre marele nostru Rege, care a închinat comorile minței și sufletului său pentru această operă, spre grațioasa și nobila noastră Regină, care a sângerat din durerile acestui neam și care le-a alintat cu vorba și cu fapta; spre oamenii noștri de stat, cari cu mintea lor ageră au pătrus nevoia jertfelor ce trebuia să le facem ca să avem dreptul să culegem roadele de astăzi: spre marii și nobilii noștri aliați cari ne-au îndemnat cu sfatul lor dragostea la lupta asta, care avea să reverse asupra României bucuria zilelor mari ce le trăim; în fine spre dragii noștri flăcăi, din suferințele, sudoarea și sângele cărora s'a plămădit înfăptuirea României mari.

Trăim zile mari și toți martirii Ardealului, cari au plăti cu chinuri nespuse înfăptuirea idealului nostru național, trebue să tresară de bucurie în mormintele lor și sufletele acestor aleși plutesc negreșit asupra noastră în zilele astea de fericire.

Fie ca pilda lor să ne slujească să prețuim cum se cuvine roadele ce le culegem noi, urmașii lor, și bucuria din noi să nu întunece înțelepciunea ce trebue să ne călăuzească în clipele mari de astăzi.” 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News