Dacă îi urâți pe parlamentari, iubiți-mă pe mine, care vă scap de ei, a spus Traian Băsescu, când a anunțat noul referendum.

În treacăt fie spus, Băsescu a câștigat grație prostiei presei, inclusiv a celei anti-băsiste. De două decenii, jurnaliști fără imaginație  au mâncat o pâine ușoară ”demascând” Parlamentul și parlamentarii (ce au la bufet, ce au în garaj, cât consumă, ce puțin lucrează). Nimeni n-a făcut o comparație, bazată pe cifre: câte mașini are, raportat la personal, primăria sau președinția, cât consumă aceste instituții, nimeni n-a luat în calcul că democrația costă. Publicul a fost educat să-i urască pe parlamentari.

Fraier ar fi fost Traian Băsescu să nu profite de fraieri.

Ce-i rămâne de făcut lui Crin Antonescu, președintele Comisiei de revizuire?

În primul rând, să minimalizeze demersul președintelui, așa cum o cere orice manual de comunicare. Bifat!

În al doilea rând, este de așteptat să fi trecut în revistă manevrele legale prin care poate bloca inițiativa lui Băsescu.

S-ar mai putea victimiza, dacă detestații judecători vor lua o decizie în favoarea celui care i-a numit la CCR.

O singură variantă nu pare a fi luată în calcul. Aceasta pornește de la întrebarea: și dacă nu se schimbă Constituția în 2013, ce?

Principalul motiv de revizuire pleacă de la abuzurile de interpretare din ultimele două mandate. Nu văr, însă, nicio urgență în revizuire. Alegeri parlamentare, ca să-l oblige Constituția pe Băsescu să numească premierul așa cum votează poporul, n-ar trebui să fie în 2014. Familia, hetero sau homosexuală, mai poate aștepta clarificări constituționale.

Atunci, de ce să ridici miza, anunțând că e imperativ să fie validată Constituția în 2013? De ce să nu ne propunem validarea după 1 ianuarie 2015, când Traian Băsescu iese la pensie?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News