Magistraţii de la CC justifică neconstituţionalitatea legii lustraţiei prin semnificaţia pe care aceasta o poate căpăta în lupta politică. Lustraţia nu înseamnă epurare sau răzbunare pentru alegeri ideologice greşite ori accidente biografice, ci încercarea de regăsire a demnităţii şi a încrederii, precum şi redarea autorităţii instituţiilor fundamentale ale statului, se arată în motivarea Curţii Constituţionale a României (CCR) prin care Legea lustraţiei a fost declarată neconstituţională şi care a fost dată astăzi publicităţii.

După o încercare nereuşită, cea din 1997, adoptarea în România a Legii lustraţiei este lipsită de eficienţă juridică, nefiind actuală, necesară şi utilă, doar cu o semnificaţie exclusiv morală, ţinând seama de perioada mare de timp care a trecut de la căderea regimului totalitar comunist, susţin judecătorii CCR. Ei amintesc că în România, comunismul a fost condamnat la nivel de doctrină, schimbarea regimului fiind consacrată prin acte juridice cu valoare constituţională, precum Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (FSN), publicat în Monitorul Oficial din 22 decembrie 1989, şi Decretul-Lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului FSN şi a consiliilor sale teritoriale publicat, de asemenea, în Monitorul Oficial din 27 decembrie 1989. Pe de altă parte, CCR consideră că lustraţia se poate constitui ca reper moral, de rememorare a ororilor comunismului, dar şi ca măsură temporară de excludere de la funcţiile de conducere a unor autorităţi şi instituţii publice a persoanelor care au lucrat sau colaborat cu regimul comunist. CCR consideră că formularea din preambulul legii este defectuoasă, confuză şi deficitară şi observă că dispoziţiile Legii lustraţiei sunt lipsite de rigoare normativă, nefiind suficient de clare şi de precise.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News