Sirenele lui Cabana

Artistul Juan Cabana, stabilit în Florida, creează sirene fantastice şi monştri marini din resturi de peşte şi alte animale. El confecţionează structuri-cadru din oţel, plastic sau fibră de sticlă, învelindu-le apoi în piele de peşte, ori în diverse piei de animale. Pentru mâini foloseşte de regulă gheare de crocodil, iar ca­petele sunt făcute, cel mai adesea, din cranii de mai­muţă. Una din cele mai mari sculpturi ale sale, o sire­nă cu lungimea de 2,10 metri, constă în principal din corpul unui biban barramundi uriaş, de 45 kilograme.
Cabana şi-a descoperit interesul pentru acest gen de lucrări după ce a achiziţionat online o preţioasă an­tichitate japoneză, statuia sirenei Feejee. "Când am ţinut-o în mâini, am simţit o forţă necunoscută, o energie misterioasă. Atunci am hotărât că trebuie să duc mai departe această tradiţie", a mărturisit el. Mai întâi a copiat creaţii originale, însă ulterior şi-a dez­voltat un stil propriu. Mărimea şi forma sculpturilor sale variază, de fiecare dată, în funcţie de materialele care îi stau la dispoziţie.
"Eu nu omor animale", spune ar­tistul. "Pieile de peşte mi le procur de pe pia­ţa locală, unde vânzătorii se deba­rasează de ele, aruncându-le la gunoi. La început îmi provocau repulsie, dar cu timpul m-am obişnuit. Am fost obligat să învăţ şi arta împăierii ani­malelor." La o asemenea sculptură el lu­crează până la două săptămâni. "Statuile mele nu tre­buie să dea impresia de viaţă şi pros­peţime, ci să arate vechi şi mu­mificate, ca şi cum ar fi fost purtate de valuri şi azvârlite la ţărm. Fiecare sirenă are o poveste a ei, inventată de mine, care cu­prinde şi locul unde pretind ca am gă­sit-o."

Măsuri de apărare contra coţofenelor

La un moment dat, coţofenele au devenit foarte agresive în Australia. Temându-se de eventuale atacuri din partea păsărilor, persoanele care nu circulau cu maşina aveau grijă să iasă din casă purtând ochelari de soare, ca măsură de protecţie. Sau îşi lipeau la ceafă fotografii ce reprezentau ochi, în speranţa că astfel vor induce în eroare coţo­fenele furioase.

Pelicani în stare de ebrietate

În luna iunie a anului 2006, nu departe de Los Angeles, patru pelicani bruni californieni au fost surprinşi comportându-se atât de straniu, încât au trezit suspiciunea că ar fi fost beţi. Trei dintre ei umblau clătinându-se pe străzile din Laguna Beach, în vreme ce un al patrulea s-a izbit cu toată puterea de parbrizul unui automobil ce rula cu viteză redusă, pe o străduţă lătural­nică, situată la doi paşi de ţărmul ocea­nului. Specialiştii au fost de părere că păsările trebuie să fi mâncat alge to­xice.

Cu duşmanul în pat

După ce lipsise două luni de acasă, o chi­nezoaică din Xi'an a găsit în pat, în apartamentul ei de la etajul şase al unui bloc, un şarpe lung de 1,50 metri. Reptila a fost prinsă şi transportată într-o regiune muntoasă, unde a fost pusă în libertate. 

Convieţuire paşnică

Într-o grădină zoologică thailandeză, aflată în apropiere de Bangkok, s-a înfiripat o prietenie cu totul neobişnuită. În foto­grafia alăturată, datată 2004, se poate vedea un tigru care îşi face plimbarea în compania unui purcel.

Reptile hipnotizate

Şopârlele din imaginea alăturată au fost costumate şi aranjate astfel încât să compună o scenă dramatică, ulterior imortalizată de obiectivul aparatului foto­grafic. Pentru a realiza aceasta, animalele au fost în prealabil hipnotizate de o fetiţă de zece ani din Florida. Lily Capehart şi-a des­coperit uimitoarea abilitate de a hipnotiza reptile la vârsta de numai doi ani şi de atunci face mereu uz de ea. Lily şi părinţii ei nu brutalizează animalele, ci le tratează cu de­licateţe şi afecţiune. Ei au deschis între timp o expoziţie de fo­tografii, pe care au numit-o "Lizard-Ville", adică "Oră­şelul şopârlelor". E vorba de o serie de imagini ce prezintă în mărime naturală şopârle costumate amuzant, aşezate într-un decor la dimensiuni propor­ţio­nale cu ale lor şi plasate în posturi destinate să su­gereze anumite împrejurări şi relaţii - ca în exemplul pe care vi l-am oferit.

Personalitate "atrăgătoare"

 

E imprudent să laşi un tacâm sau orice alt obiect metalic în preaj­ma malaiezianului Liew Thow Lin, deoarece el va exercita asupra lor o forţă irezistibilă de atracţie magnetică. Supra­numit "Mr. Mag­net", bărbatul de 76 ani apare frec­vent în demonstraţii publice, pentru a face dovada ca­pacităţilor sale ieşite din comun. În anul 2002, el a tractat o maşină pe o distanţă de 64 de metri pe teren plat, ajutându-se de un lanţ, care era ataşat magnetic de o placă de fier lipită de abdomenul său. Spe­cialiştii presupun că pielea lui Liew atrage metalul. Dar în ce fel?

Nimeni nu ştie cum se face că unii oameni sunt înzestraţi cu pro­prietăţi electromagnetice. Sigur este însă faptul că sistemul nostru nervos generează electricitate. O persoană care merge încolo şi încoace pe un covor gros ar putea, teoretic, să producă o tensiune de până la 10.000 volţi, însă organis­mul uman nu este capabil să dezvolte decât sarcini electrice mici, de aceea şi intensitatea curentului cedat în exterior este redusă. Unii cercetători sunt de părere că încărcătura electrică a corpului uman reprezintă doar efectul secundar al unor boli, fiind aşadar dependentă de starea de sănătate a individului respectiv. Alţii cred că fenomenul s-ar datora temperaturilor extrem de ridicate ale aerului.

Mama eroină

O femelă de rechin-ciocan, cu lun­gimea impresionantă de 4,40 metri, a fost capturată în mai 2006 la Boca Grande, în Florida. Când i s-a deschis burta, s-a constatat că era gestantă cu nu mai puţin de 55 de pui! S-ar cuveni să adăugăm aici că rechinul-ciocan se numără printre speciile de rechin vivipare (care nasc pui vii), alături de rechinul-albastru şi rechinul-tigru-de-nisip.

Citește și: Descoperire surprinzătoare în burta unui rechin - VIDEO -

Şoarecele călăreţ

 

Şoricelul din fotografie s-a căţărat în spinarea unei broaşte binevoitoare, pen­tru a se salva de la înec. Întâm­plarea s-a petrecut în iunie 2006, în oraşul indian Lakhnau, care fusese inun­dat de o viitură.

Pălărie nostimă

Acest membru al unui trib din nordul Thailandei nu şi-a mai tăiat părul de peste 70 de ani! Bătrânul poartă cu mândrie o coadă răsucită, lungă de apro­xi­mativ cinci metri, înfăşurată ca un turban în jurul capului. Nu arată rău şi îi ţine de cald.

Operaţiunea spălat

 

În septembrie 2006, Luo Shiyuan, locuitor într-un sat din provincia chineză Chong­quing, s-a hotărât să se spele pe cap - pentru prima oară, după 26 de ani. În cele aproape trei decenii, el renunţase nu numai la spălat, ci şi la tuns. Proce­dura a durat cinci ore, timp în care băr­batul în vârstă de 80 de ani a avut ne­voie de ajutor serios din partea familiei sale, compusă din două­spre­zece per­soa­ne.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News