Depunerile anuale de azot sub forma de amoniac au fost cu circa 89% mai mari în 2018 faţă de 1970, arată studiul.

Amoniacul (NH3) este un compus gazos de azot şi hidrogen ale cărui emisii globale sunt aproape exclusiv atribuite sectorului agricol. Azotul a fost folosit de zeci de ani ca îngrăşământ pentru a maximiza producţia de alimente.

Pe lângă amoniac, eliberarea de protoxid de azot (N2O) dăunător mediului şi de nitraţi este, de asemenea, provenită din utilizarea îngrăşămintelor.

În special în regiunile de coastă, emisiile de amoniac depăşesc emisiile de oxizi de azot (NOx) provenite din arderea combustibililor fosili, potrivit echipei de cercetători condusă de Lei Liu de la Universitatea Lanzhou.

Îngrăşământul excesiv care ajunge în oceane a devenit o problemă globală şi declanşează numeroase feedback-uri biogeochimice, inclusiv acidificarea oceanelor, degradarea habitatelor în apele puţin adânci şi dezvoltarea de alge dăunătoare şi a zonelor sărace în oxigen.

China a avut cele mai mari emisii de NH3 şi NOx la nivel global în 2018, conform studiului, urmată de India, Uniunea Europeană, Statele Unite şi Brazilia.

Studiul a arătat că, în 2010, aproximativ 38% din utilizarea îngrăşămintelor pe bază de azot din agricultură a fost excesivă - ceea ce înseamnă că putea fi omisă fără reducerea producţiei.

Utilizarea excesivă are loc în principal în China, India şi SUA, de exemplu în cultivarea porumbului şi a orezului pentru consum direct şi pentru îngrăşarea animalelor.

"Factorii de decizie politică şi responsabilii pentru calitatea apei trebuie să acorde mai multă atenţie amoniacului asociat cu producţia de alimente dacă se doreşte atingerea obiectivului reducerii poluării cu azot în zonele de coastă ca parte a Obiectivelor de dezvoltare durabilă", au spus autorii studiului, scrie Agerpres.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News