Victoria de etapă a președintelui în disputa cu premierul nu e ceva neașteptat. Așa-i în războiul de uzură, unul câștigă, altul pierde. Mâine, lupta se ia de la capăt. Acest război ”civil” durează de 25 de ani, de când puterea s-a împărțit între doi oameni: Iliescu și Roman, pentru care s-au creat două funcții, de președinte și premier. Ne-am procopsit cu o republică originală, nici parlamentară, nici prezidențială, un hibrid malformat care nu mai are nevoie de dușmani, se înfrânge singur. Cât timp românii nu se prind că sistemul generează instabilitatea din România, care ne consumă resursele și ne oferă pe tavă străinilor, nu va încerca nimeni să-l schimbe. Politicienii vor dori doar să ajungă în vârf.

USL promitea să iasă din această ecuație. Însă, n-a reușit să-l dea jos pe Traian Băsescu, motivul pentru care s-a înființat. Și, fiindcă nu are cum să reușească, nu văd de ce să mai continue.

Schimbarea promisă atârna de o relație interpersonală, fiindcă pe legi nu mai avea cum se baza, odată ce a eșuat reforma Constituției. Adică pornea de la premiza că între premier și cel care ajunge la Cotroceni există o relație de colaborare, de prietenie, chiar. Dacă țara a fost fracturată pentru doi oameni, în 1990, tot doi oameni urmau s-o repare, în 2014. Din câte a declarat Crin Antonescu, această relație nu există, ba dimpotrivă.

Astfel, din 2015 nu se va schimba nimic față de epoca lui Iliescu, Constantinescu sau Băsescu. Președintele are toată puterea și un conflict cu premierul. Certă rămâne doar promisiunea lui Crin Antonescu  că el personal va fi altfel. Pentru electorat poate este de ajuns. Nu cred că este de ajuns și pentru PSD. Orice atac la adresa premierului, lansat de Crin Antonescu, crește presiunea din PSD pentru un candidat propriu. Practic, Antonescu îl obligă pe Ponta să candideze.

P.S. Basmul pe care consultanții de imagine îl vând liderilor USL este că partidul care rupe alianța pierde cea mai mare parte din electoratul Uniunii. Așa numitul ”bazin de 7,4 milioane voturi”. Vorbe goale: electoratul anti-Băsescu a fost pierdut, deja. Experiența guvernării CDR a arătat că partidul care lovește mai tare în partenerul de guvernare iese în câștig. În cazul ruperii alianței înainte de termen (vezi cazul D.A.), fiecare rămâne cu electoratul propriu.

De aceea, ruperea USL se va produce, mai degrabă, după europarlamentare. Până atunci, mitul ”bazinului” se va auto-consuma, pe de o parte, iar pe de alta va ști fiecare cum stă și ce noi alianțe poate încheia. Singura șansă pentru USL este ca scorul individual obținut de cele două partide în mai 2014 să fie atât de mic încât să le oblige să rămână împreună, ca să mai însemne ceva la prezidențiale.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News