Premierul Marcel Ciolacu a ieșit, preț de câteva minute, din haina scorțoasă de politician și s-a destăinuit, în premieră, cu sufletul "la vedere" în cadrul unui interviu emoționant cu Dana Budeanu. A acceptat provocarea să vină, pentru prima dată, în fața românilor cu tot ce a trăit și a simțit începând din copilărie, adolescență, până la momentul în care a intrat în decorul politic și a devenit omul cheie în stat de astăzi.

Ciolacu a vorbit despre părinții lui, despre cât de mult l-a afectat moartea lor (ambii diagnosticați cu cancer), dar și cum l-a schimbat și l-a ajutat în relația cu fiul său, Filip, precum și despre momentul în care s-a reconectat la nivel emoțional cu tatăl său, după 30 de ani în care nu și-au vorbit. 

Moștenire de familie

"Aveam de la tata cu rușinea. Și bunul simț. Câteodată excesivă, o rușine față de celălalt mult prea mare. Uneori deranja. Dar a creat un autocontrol. Mi-era rușine de vecini, eram respectuos. Stăteam într-un bloc unde nu se încuiau ușile. Când mă trimitea mama la vecina, eu intram, îi spuneam sărut mâna, luam două ouă din frigider și plecam. Trăiam în comunități pe atunci.

Mă bucur că și soția a reușit să-l crească pe Filip în acest spirit. N-am încercat să-l influențez pe fiul meu în nicio decizie. Îi pot crea oportunitățile, dar deciziile îi aparțin. Mi-aduc aminte că la facultate i-am cumpărat încălțăminte și mi-a zis - De ce mi-ai cumpărat din ăștia că-s cam scumpi? E important ca nici copiii să nu ardă toate etapele. Am avut un singur copil. Până când s-a căsătorit, acum am doi, am și o fată. Fiind singur, aveam teamă și când trecea strada. Eu mai am doi frați, am fost mai mulți, am crescut altfel. Eu când am avut camera mea era târziu. Abia pe la vreo 16 ani." a mărturisit Marcel Ciolacu.

Fericirea e, uneori, într-o barcă pe lac

"Mama avea grijă de noi, cred că și de aici a venit echilibrul din familie. De obicei, băieții sunt rebeli. Eu l-am găsit pe tatăl meu după 30 de ani, nu a existat o relație directă... Și după 30 de ani am început să ieșim împreună... E o capcană, când mergi cu barca la pescuit... în momentul ăla nu ai ce face, opt ore trebuie să stai acolo. Trebuie să vorbești. Și am început să comunic cu tatăl meu.

Aceeași problemă normal că o aveam și eu cu fiul meu. Dar încet încet l-am păcălit, l-am luat în Deltă și l-am urcat în barcă. Normal că după jumătate de oră s-a plictisit și a vrut să plece. Cum să pleci, că ești în mijlocul lacului! Și a trebuit să începem să comunicăm.

Acestea sunt momentele fericite de care îmi aduc aminte. Sunt legate de părinți și de fiul meu. Oricum pe mama am iubit-o necondiționat. Dar momentele când am început să comunicăm și să ne deschidem nu au fost ușoare. Nici acum, în discuția noastră. Când eram tânăr și luam decizii mă gândeam întotdeauna la ce ar fi zis tata. E filtru! 

Vedeți că toate crizele prin care trecem acum, de fapt, ne reîntorc la piramida lui Maslow? Ne reîntorc la basic... Deodată încercăm să fim mai puțin sofisticați, ne reîntoarcem cu picioarele pe pământ. De-asta trebuie să nu fim nemulțumiți. Devii nefericit și nu înțelegi că Dumnezeu a reașezat toate lucrurile care au mers prea departe. Când pățești un necaz, e normal să simți că Dumnezeu nu mai e cu tine. Dumnezeu îți dă un necaz pentru că te îndoiești. Un așa moment din viața mea a fost când mi-am pierdut părinții.

Când îți mor părinții realizezi faptul că tu urmezi. Te schimbi. Prima dată a murit tata, pe urmă mama. Au plecat împăcați. Amândoi au avut cancer, au suferit în ultima perioadă și și-au dorit să se sfârșească chinul. Aveau sentimentul că sunt o povară, ceea ce era departe de adevăr. După ce-ți mor părinții devii mai determinat, îți înțelegi mai bine rolul. Fiindcă ești singur. Cât timp îi ai, ai cu cine să comunici, ai cu cine să te sfătuiești, ai față de cine să fii mândru, ai la cine să te raportezi..." a mai spus Ciolacu, vizibil emoționat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News