Sfântul Pahomie a fost luptător în armata Împăratului Constantin, participând la celebra confruntare împotriva lui Maxențiu. În acea perioadă, el era încă un păgân. Însă, după ce a primit Botezul, și-a găsit liniștea retrăgându-se în pustia Tebaidei, alături de pustnicul Palamon.

După un deceniu de contemplare și rugăciune, a ajuns în Tabenisi, unde un înger i s-a arătat într-o formă asemănătoare cu a unui schimonah și i-a oferit o tăbliță pe care erau scrise regulile de viață ale unei mănăstiri, potrivit crestinortodox.ro. Acest înger i-a poruncit să clădească o mănăstire în acel loc. Construiește multe chilii, iar prin harul Sfântului Duh ele au fost populate de călugări.

În timp ce Sfântul Antonie cel Mare este recunoscut ca întemeietorul vieții pustnicești, Sfântul Pahomie este considerat pionierul vieții monahale de obște.

De asemenea, practica mătăniilor (plecăciuni până la pământ sau îngenuncheri și ridicări însoțite de semnul Sfintei Cruci și de rugăciune) este atribuită Sfântului Pahomie cel Mare.

Rugăciunea zilei de miercuri

Doamne Atotputernice şi Atotîndurate, îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primeşte, Doamne, această mică rugăciune a mea şi umilită a mea voinţă, că mă întristez pentru că Te-am întristat şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Preabunule Mântuitor, am toată nădejdea şi cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine, Doamne, şi ajută-mi ca în toate să fac voia Ta şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea păcătoasă să-Ţi spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, ca să mă învrednicesc a auzi şi eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ţi fie păcatele. Amin.

Sursa: doxologia.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News