În urma dezastrului nuclear de la Cernobîl din 26 aprilie 1986, aproximativ 120.000 de oameni care locuiau în zona înconjurătoare și în orașul din apropiere Pripyat au fost forțați să evacueze și să-și abandoneze casele. Evenimentul a determinat ca mulți câini de companie să stabilească o populație solidă care încă trăiește pe pământul iradiat care înconjoară centrala.

Într-un nou studiu, oamenii de știință au încercat să obțină o înțelegere mai profundă a populațiilor neobișnuite de câini care trăiesc în jurul Cernobîlului.

Cu ajutorul probelor de sânge recoltate de la animalele fără stăpân între 2017 și 2019, ei au analizat genetic 302 câini din populațiile care locuiesc în zona centralei nucleare, precum și pe cei de pe o rază de 15 până la 45 de kilometri de locul dezastrului.

Astfel, a fost clar că cei care trăiesc în apropierea centralei sunt diferiți genetic de animalele de companie care trăiesc în altă parte a lumii, ceea ce cercetătorii cred că este o reflectare a radiațiilor ionizante la care au fost expuși.

Diferențe genetice față de alți câini din lume

„Cred că cea mai remarcabilă părere despre studiu este că identificăm populații de câini care trăiesc în apropierea reactorului și putem spune cine sunt acești câini doar privind profilul lor ADN”, a declarat Elaine Ostrander, autorul studiului și genetician la Institutul Național de Cercetare a Genomului Uman al NIH, pentru IFLScience.

„De asemenea, constatăm că acei câini care trăiesc în zona de excludere acum sunt probabil descendenți ai animalelor de companie de la oameni care au fugit din zonă când s-a produs explozia. Putem vedea istoria acelor animale de companie gravate în ADN-ul câinilor care trăiesc astăzi în zona de excludere”, a explicat Ostrander.

Până la 800 de câini semi-sălbatici ar fi trăit în ținutul din jurul Cernobîlului, inclusiv în zonele foarte contaminate.

Acum, cercetătorii speră să afle dacă diferențele genetice au un impact asupra sănătății, aspectului și comportamentului lor. Ar putea chiar să arunce o lumină asupra mutațiilor genetice care ajută animalele să supraviețuiască în fața radiațiilor, spun cercetătorii.

„În mod ideal, am dori să găsim variante pe care ADN-ul le-a dobândit de-a lungul celor 15 generații de la accident, care să permită supraviețuirea expunerii mari la radiații față de mediul cu expunere scăzută la radiații”, a explicat Ostrander, conform IFLScience.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News