Bulai: Generaţia nouă nu mai merge la scăldat, ci la spa. Creangă nu mai are niciun sens! Nici la filmele din '80 nu mai ai aceleaşi reacţii iar la bancurile vechi nu mai râde nimeni
Autor: Liana Ganea | Publicat pe: 10 sep 2022, 15:04
WhatsApp
sursa foto: captură video
sursa foto: captură video
Ce mai înţeleg tinerii de azi din filmele româneşti din anii '70 - '80? Dar din literatura veche care abundă în arhaisme şi situaţii de viaţă care nu se mai întâlnesc în vremurile noastre? Mai prind mesajul din bancurile de altă dată? Au răbdare să urmărească filme din comunism ori să citească din autorii care se studiau cândva? Răspunsurile la toate aceste întrebări au venit, în ediţia de sâmbătă a emisiunii "Nod în papură", de la sociologul Alfred Bulai şi jurnalistul Val Vâlcu.

Se mai pot pune tinerii în pielea persoanjelor de film şi de carte de altă dată? Mai sunt valabile reperele de acum 30- 40 de ani pentru cei din noua generaţie? Bulai şi Vâlcu au discutat despre cinematografia de odinioară şi literatura învechită la DCNews TV. Iată câteva extrase din dialogul celor doi.

Alfred Bulai: Produsele culturale sunt de două feluri. Cele în care amprenta timpului este foarte puternică şi, ca atare, au o perenitate slăbuţă. De pildă, Creangă! Cele mai multe scrieri de la Creangă nu mai au azi niciun sens. Copilul abia îşi dă seama că pupăza este o pasăre. Toate scrierile alea, nu mai zic de limbajul uşor arhaic care nu mai e folosit... "La scăldat"... În afară de copiii de prin zonele rurale foarte izolate, ăştia de azi merg la spa! Şi mai există opere perene în sensul că tratează teme universale care rezistă în timp. Romeo şi Julieta, Eminescu etc. 

Val Vâlcu: Dar n-ai putea, n-ai avea răbdare să citeşti traducerea textului original. Sunt multe adaptări, şi pentru teatru, cu fraze greoaie, cu arhaisme... Păi, mi-a căzut în mână o carte ieşită din editură în "secolul XX". Iar acum, probabil ca să nu plătească drepturile de autor, folosesc traducerea din perioada interbelică. Nici aia nu mai e digerabilă! Nu mă mai duc până la Creangă!

Alfred Bulai: Sunt importante temele pe care  le tratează. Să zicem că ai văzut câteva din filmele de referinţă pentru publicul din anii '80, cum ar fi "Concurs" a lui Piţa, "Croaziera" a lui Danieliuc, "Pas în doi"... Azi, dacă le revezi, nu mai ai aceleaşi reacţii! Eu la "Pas în doi", pe care l-am văzut la cinema, am trăit o senzaţie extraordinară: aplauda lumea la film! Au aplaudat oamenii în timpul filmului. Când Piţa s-a uitat în camera de luat vederi, cum ar veni în sală, şi a zis - "Ce, crezi că ăştia-s fericiţi?", lumea a aplaudat. Tu-ţi dai seama că nimeni nu remarcă scena asta azi? Trece neobservată!

"Unele s-ar putea să mai fie de actualitate. De exemplu, a fost un banc la brigăzile artistice cu studenţi: "Am mâncat un sandviş. Era cu pâine." Şi lumea râdea, în criza aia de atunci. Eh, acum s-ar putea să râdă iar la el, cine ştie ce mai stârneşte lumea... " a completat Val Vâlcu.

Alfred Bulai: Am uitat. Sigur că rezonanţa e mai mică. Dar sunt şi teme universale - iubirea, relaţiile, tensiunile, conflictele, trădarea... care sunt de la greci. Sigur că au nevoie de o adaptare de limbă, probabil şi la nivelul modului în care se interpretează. Mult timp au jucat în teatru numai bărbaţi, ceea ce ni s-ar părea ciudat azi. Eu  am scris două romane. La cel scris în 2003 lumea rezona. Al doilea roman, cu temă similară, a apărut în 2012, dar n-a mai avut acelaşi efect. M-am prins de figură: am realizat că scriu prea ancorat într-un timp care pentru mine e reprezentativ dar care pentru cei mai tineri nu mai are sens. Mi-am dat seama că şi reperele despre care scriam eu, gen hotelul Union etc., nu mai au reverberaţie pentru oamenii care nu mai au edificiile alea.

Emisiunea integrală poate fi revăzută aici:

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?