În cartea sa de memorii și consemnări, Între acte, publicată la Editura Afla în anul 2013, Radu Beligan (1918-2016), evocă un moment emoționant din viața sa – ultima întâlnire cu Grigore Vasiliu Birlic (1905-1970). Beligan istorisește, într-un fragment încărcat de emoție, cum a fost nevoit să joace „comedia optimismului” la căpătâiul marelui comediant muribund.

Actor înnăscut – a ghicit trucurile meseriei

„L-am văzut pe Grigore Vasiliu-Birlic la spital, pe patul de suferință, puțin înainte de a pieri. Fața, tot mai puțină, căpătase culoarea humei, iar ochii aveau o strălucire stinsă. Neputând accepta prezentul, convertise trecutul și viitorul în prezențe: evoca ostenit amintiri, încropea vagi proiecte. L-am încurajat, jucându-i cât am putut de bine comedia optimismului. Dar Birlic, care era un actor înnăscut, care ghicea din instinct toate trucurile meseriei, care știa să plângă fără lacrimi, stârnind hazul publicului, nu m-a crezut.”

„S-a agățat de minciunile pe care i le spusesem”

„S-a mărginit să-mi mulțumească pentru reprezentație, reîntorcându-se între spaimele sale, recăzând în direcția propriei lui singurătăți. Puțin timp după aceea, sub efectele maladiei, a vrut să creadă și să accepte iluzia. S-a agățat de minciunile pe care i le spusesem, le-a asociat cu cele oferite de cei apropiați lui, pândind o presupusă și imposibilă ameliorare.

Când acest profesionist al veseliei, care ne făcea să râdem ca nimeni altul de naivitatea, de stupiditatea, de mărginirea ori de nostalgiile nelecuite ale omului ne-a părăsit, am avut sentimentul că unele dintre chipurile sub care ni s-a înfățișat tuturora – bucuria – vor rămâne totdeauna legate pentru mine de obrazul acela concentrat asupra chinului, istovit de durere.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News