Bazilica de la Niculiţel adăposteşte nu doar oase, ci o istorie întreagă, nu doar rămăşiţe de trup, dar şi de timp. Un timp care a stat îngropat sub cupolă mai bine de 50 de ani.

Declarată monument unic în Europa, Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine. Este păstrată așa cum a fost construită la începutul sec. IV. Descoperită în anul 1971, cripta martirică de secol IV este foarte frumos pusă în valoare, într-o clădire modernă, cu o pasarelă din sticlă și vitralii care îi înfățișează pe cei 4 martiri înhumați la Niculițel. Nu a fost profanată sau deschisă până în momentul descoperirii ei, ceea ce nu s-a întâmplat în multe alte locuri în care s-au găsit bazilici paleocreștine și unde mormintele au fost profanate. La Niculițel nu s-a întâmplat acest lucru, deoarece, în momentul în care s-a construit bazilica peste mormintele martirilor creștini nu s-a lăsat cale de acces spre acestea și s-au păstrat sub altar, total îngropate în pământ. Aici se găsesc rămășițele unor martiri creștini încă de la începutul secolului III, care, din păcate, au rămas necunoscuți, pentru că numele lor nu au fost menționate pe inscripții.

A fost descoperită în urma unor ploi torențiale

În urmă cu 51 de ani, Bazilica de la Niculițel era total îngropată în pământ, la o intersecție de drumuri de pe teritoriul comunei. Ploile torențiale din anul 1971 au scos la iveală cupola criptei martirice, care a fost îngropată secole de-a rândul.

"În 1971, apele adunate în urma ploilor au scos la lumină unul dintre cele mai importante monumente. Aici au existat încă din secolul al III-lea morminte cu martiri creştini iar în a doua jumătate a secolului al IV-lea, peste ele, aşa cum cerea tradiţia, a fost construită una dintre primele bazilici creştine de la noi. Bazilica a fost construită în aşa fel încât să cuprindă mormintele sub altar. Deşi construită la suprafaţă şi de mari proporţii, în secolul VI a fost distrusă de către barbari iar, în timp, ruinele rămase au fost acoperite cu pământ şi vegetaţie şi astfel monumentul a fost uitat. Nimeni nu a ştiut ce se află aici pentru că nu a fost menţionat în acte. Abia în 1971 ploile adunate au scos la iveală cupola criptei. În acel an, pe deasupra criptei, era o intersecţie de drumuri şi un teren liber cu gropi de gunoi. Nimeni nu şi-a închipui că aici poate exista aşa ceva. Însă, în drum, după ploaie, a apărut cupola şi a atras atenţia localnicilor. Curioşi, oamenii au spart cupola, au făcut un mic orificiu şi au văzut că în interior sunt oase. S-au speriat şi au anunţat autorităţile iar apoi arheologii de la Tulcea s-au ocupat de săpături şi au scos la lumină, până în 1994, tot ce se vede în prezent.

Cripta a fost deschisă iar în interior au fost găsite rămăşiţele a şase martiri creştini. În criptă există trei încăperi. Două mai mici, dedesubt, în care, la intrare, a fost găsită o inscripţie în limba greacă care spune - "Aici şi acolo sângele martirilor", fără a menţiona altceva. În spatele inscripţiei, în cele două încăperi, au fost găsite nişte grămezi de pământ care conţineau fragmente de oase arse a doi martiri de la începutul secolului al III-lea. Cei doi nu au putut fi identificaţi, prin urmare rămăşiţele lor se află în prezent la Institutul de Antropologie la Academia România.

În partea de sus a criptei, într-o încăpere mai mare, se afla un sicriu din lemn de brad cu rămăşiţele altora patru. În aceeaşi încăpere, pe pereţi, încrustate în tencuială, alte două inscripţii în limba greacă menţionează atât calitatea de martir cât şi numele lor - Zotic, Atal, Camasie şi Filip. Cei patru au fost canonizaţi, sunt trecuţi în calendar şi se sărbătoresc la data de 4 iunie. Rămăşiţele lor se află în prezent la Mănăstirea Cocoş, la 6 km distanţă de Niculiţel. Inscripţiile sunt în limba greacă, dar asta nu demonstrează că cei patru erau de origine greacă. Se ştie că Evanghelia a fost propovăduită în limba greacă, deci limba greacă este limba apostolilor. În urma cercetării antropologice, s-a constatat că trei dintre ei erau de origine asiatică şi unul din părţile locului. Nu s-a putut face o cercetare antropologică amănunţită pentru că oasele erau degradate, unele s-au pulverizat" este sumarul făcut de Camelia Odagiu din partea ICEM Tulcea, în exclusivitate pentru DCNews.

Interviul complet aici:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News