Intervențiile președintelui Băsescu în campania electorală au dat ceva speranță simpatizanților PDL. Unii analiști spun că intervenția va ajuta ARD. Bătrânul gornist a suflat în trompetă ca la zidul Ierihonului, nu pentru a surpa cazemata USL, ci pentru a-și aduna oastea, să nu se risipească fără luptă, ca detașamentul primarilor dezertori, înainte de locale.

Din păcate pentru ei, s-ar putea ca manevra să iasă taman pe dos. Scorul electoral nu mai contează decât în disputa internă, din ARD. Dacă e sub cel al PDL, Blaga va reproșa taberei lui Băsescu că l-a pus să alerge cu trei morți în cârcă. Dacă ARD ia un procent peste PDL, Băsescu își menține și ascendentul moral asupra partidului, nu doar pe cel dosarial. Cam mică miza, dar să nu vorbim de micisme în casa spânzuraților. Fără ieșirile lui Băsescu, ARD își trimitea procentele în Parlament, de pe locul doi, și putea spera la ceva combinații, pe baza manevrelor prezidențiale (spargerea USL, alt premier etc.).

Argumentul suprem...singurul, de altfel, ar fi fost ca Ponta să nu treacă de Dan Diaconescu, în lupta de la Târgu Jiu. Exista o șansă, cât de mică, dar a fost spulberată de intervențiile lui Traian Băsescu. Atacurile dure și repetate la adresa premierului bat la ușa unora nemulțumiți de Băsescu (80 la sută), dar care n-ar fi votat neapărat cu USL. Băsescu nu le mai lasă nici opțiune. Săptămâni la rând, propaganda portocalie s-a străduit să-l prezinte pe Ponta drept un fraier, de care și-a bătut joc Dan Diaconescu. Iată că vine acum Băsescu și spune că Ponta e un oltean machiavelic, care i-a întins o capcană micuțului șoricel cu dinții rari. Deci nu e fraier? E șmecher? Mai mult, a dovedit prin această cursă că Dan Diaconescu e doar un palavragiu? Practic, Băsescu i-a făcut reclamă lui Ponta cu așa-zisele lui critici.  Și mai grav e tonul cu care președintele s-a referit la Dan Diaconescu. Duios, mămos, devastator. Nu contează ce a spus, la nivel subconștient, toți au înțeles mesajul: ține cu el! Mai multe nu putea face pentru succesul lui Victor Ponta în colegiu.

Rămâne întrebarea: să însemne acest discurs acceptarea inevitabilului, sau o simplă gafă? De fapt, nu simplă, ci senzațională, fiindcă e vorba în propoziție și de OTV.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News