Totul pornește de la ideea că bolnavii sunt victime ale unor spirite răufăcătoare. Și pentru a îndepărta boala, trebuie îndepărtate aceste spirite.

În parcul Buttes-Chaumons din plin centru al Parisului, de pildă, au loc periodic ritualuri de vindecare coordonate de un șaman care lovește cu degetele un tambur, face incantații, chemând în ajutor spirite benefice care să vindece pacienții îngenuncheați în jurul său.

Acest gen de practici a debutat în lumea occidentală prin 1970. Noii șamani, depozitari ai acestui gen de cultură milenară, au sintetizat-o încercând să o asocieze modului de viață occidental, îndeplinind atât funcția de vindecători, cât și de ghizi spirituali, invocând entități benefice și captând energii telurice vindecătoare, ritualurile desfășurându-se în plină armonie cu natura, în păduri, în câmp și deseori, în parcuri, dis-de-dimineață sau noaptea când erau feriți de priviri indiscrete.

Citește și: Muzica influenţează negativ memoria - STUDIU

Unul dintre șamanii moderni a fost jurnalista franceză Chabrillac care a petrecut în Peru o lungă perioadă de timp pentru a afla tainele vindecării pe calea utilizării energiilor subtile. În cadrul participării la unele ritualuri, a consumat o băutură cu efecte halucinogene – ayahuasca – produsă prin fermentarea fibrelor unor liane. O băutura ce conține un alcaloid ale cărui efecte sunt asemănătoare cu cele ale LSD-ului. O băutura-stupefiant care, consumată fără măsură, provoacă perturbări ale sistemului nervos, ale funcțiilor cerebrale și, în final, moartea.

Șamanii peruvieni recurgeau la ea în cadrul fiecărui ritual pentru a intra într-o stare de excitație cerebrală și de inspirație prielnică transmiterii de mesaje pline de înțelepciune legate de aspecte ascunse ale realității și induceau celor din jurul lor încredere, forță interioară, speranță cu efecte – în general – benefice asupra funcțiilor vitale ale bolnavilor.

Acești peseudo-terapeuți experimentează o largă paletă de mesaje, incantații, proceduri care seduc pacienții. Una dintre acestea constă în aplicarea unui cristal pe o anumită chakră pentru a învinge boala. O alta constă în administrarea unui elixir pe bază de uleiuri de trandafiri și coniac.

Un personaj emblematic este maestrul reiki, de origine japoneză. Metoda pe care o aplică constă în așezarea palmelor pe diverse părți ale corpului pacientului pentru a-i canaliza și rearmoniza circulația fluxurilor energetice pentru a stimula capacitatea organismului de a se autovindeca prin Ki, energie vitală subtilă, un concept care se regăsește în numeroase tradiții milenare și pe care o practică bioterapeuții. În India se numește prana, în China Qi.

Șamanul le atrage uneori pacienților atenția asupra faptului că el le asigură toate condițiile pentru a se vindeca, dar reușita depinde în cea mai mare măsură de ei, de capacitatea de a recepta energiile, de forța de concentrare și de încrederea absolută în succes. În cazul eșecului, șamanul, care recurge la această viclenie, nu poate fi învinuit.

Practicile exotice evocate se desfășoară, deseori, diferit în funcție de tehnica folosită, de credințele locale, dar au un numitor comun: activarea energiilor subtile și ale forțelor naturii și cosmice.

Recursul pacienților la aceste metode presupune, pe de-o parte, o anume neîncredere în eficacitatea terapiilor alopate iar pe de altă, o dorință puternică de a conferi vieții o dimensiune supranaturală și de a se integra într-un context mistic binefăcător.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News