Alex Coita, președintele Partidului Republican din România, a transmis un mesaj în contextul în care, pe 30 octombrie, se împlinesc cinci ani de la tragedia din clubul bucureştean Colectiv. Printre cei care şi-au pierdut viaţa în urma tragediei s-au numărat artişti, fotografi, jurnalişti, olimpici şi studenţi.  

„M-am gândit toată ziua dacă să scriu ceva. Dacă să spun ceva. Atunci când dai mesaje publice e mereu ceva oficial, ceva prelucrat, ceva politic. Și Colectiv nu e despre politică. E despre mai mult decât atât. E despre niște oameni buni care au murit în chinuri groaznice. Nemeritat și brutal și șocant și atât de aproape de noi încât parcă fiecare am simțit flăcările acelea cumplite. E despre groaza că trăiești într-un sistem și într-o țară și o societate care nu te protejează, în care oamenii nu contează”, și-a început astfel, vineri seară, Alex Coita, mesajul publicat pe contul de Facebook.

„Acum cinci ani participam la un eveniment undeva pe Splai, pe partea cealaltă a râului. La un moment dat am ieșit cu niște colegi la o țigară și pe malul celălalt se vedeau salvări. Unul a zis că s-a întâmplat ceva, a fost un incendiu. Apoi încet-încet au început să curgă informațiile, mesaje, știri. Am vorbit la telefon cu un prieten bun, știu că obișnuia să meargă la Colectiv. Îmi spusese că și în seara aia se gândea să dea o fugă. Nu mai știu dacă l-am sunat eu sau el m-a sunat, nu mai știu cum a fost. „Frate, ești OK? Ești bine? Ai fost ACOLO?” Ușurare. Și șoc. Eram tineri și voiam să facem și să muncim și să construim și să ne distrăm și dintr-o dată a trecut MOARTEA prin fața noastră. Colectiv a fost momentul, șansa pentru noi toți de a deveni mai buni. Și mi-e teamă că am ratat-o. Și că, mai mult, am devenit mai răi. Mult mai răi. Nu mai vorbesc cu acel prieten”, a continuat Alex Coita.

„De ce nu ne-a unit Colectiv? De ce ne-a rupt în două?

Cum a fost posibil ca acel moment, în loc să fie un t zero, să devină un tobogan pe care am alunecat și tot alunecam și alunecam și nu ne mai opream, spre ură, dezbinare, fractură socială, toate lucrurile rele din lumea asta? Pentru că la Colectiv a început totul. Și acum, cu pandemia, îmi dau seama că e ori-ori: fie ne reparăm sufletele și ne îndreptăm, fie ne ducem naibii. 

Răspunsurile la întrebările de mai sus le știu, sau cel puțin am varianta mea. Probabil la un moment dat voi vorbi despre toate astea. Nu știu dacă mai interesează pe cineva. Suntem prea preocupați să jucăm în spectacolul de circ în care am ales să fim figuranți, prea ocupați să ne porcăim, să ne înjurăm, să ne certăm unii cu ceilalți. 

Sigur că, în sine, ideea de „consens”, „pace socială” și alte concepte frumoase în teorie sunt de fapt profund toxice dacă nu fac decât să acopere mizeria din subsol. Mentalitățile șmecherești, predilecția noastră pentru a găsi scurtături, de a face lucrurile de mântuială, fără să ne pese de cei din jurul nostru. 

Dacă e o lecție pe care am învățat-o, la 5 ani de la Colectiv, e că pentru o schimbare profundă și durabilă ai nevoie de timp, de perseverență, de realism și de înțelegere a realității așa cum este. Elanul, idealismul sunt bune, dar ele pot duce în extrema cealaltă. Și asta e rău. Foarte rău. 

Au fost momente, în acești 5 ani, când totul în jur părea negru și în care am încetat să mai cred în schimbare. The day we give in is the day we die. Ziua în care renunțăm este ziua în care murim. Este adevărat. Am fost acolo. 

Dar, dacă mai există credință în renaștere, în capacitatea de a învăța din trecut și de a o lua de la zero, acum este momentul.

La cinci ani de la Colectiv, îmi doresc ca memoria acelei tragedii să ne fie inspirație pentru ca, măcar acum, să știm să mergem pe un nou drum. 

Închei spunând următorul lucru. Nu este adevărat că nu s-a schimbat nimic de la Colectiv. S-a trezit o generație, și asta nu e puțin lucru. Însă de acum înainte e momentul ca această generație să treacă de la vorbe la fapte. Este generația mea. Și trebuie să reușim. Eu am căzut. Și m-am ridicat. Ca mine sunt mulți alții. Trebuie să fim conștienți că toți vom cădea. Dar nu contează de câte ori cazi. Contează doar să știi să te ridici o dată în plus. Și asta e tot ce e nevoie pentru a învinge moartea care ne-a vizitat așa de aproape la Colectiv. Și pentru a face ceva bun pentru țara asta”, a conchis Alex Coita. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News