Tabletă
Desktop
Data publicării:
Alex Coita lămurește „isteria cursului de schimb”
Alex Coita
„După isteria recursului compensatoriu, acum avem isteria cursului de schimb”, a scris, pe Facebook, Alex Coita.
„Sunt puțini specialiști care să întrunească în același timp două condiții: 1) să știe și 2) să vrea să explice ce se întâmplă cu leul. Eu nu știu dacă bifez punctul 1, dar pot să vă asigur că la punctul 2 mă încadrez.
Astfel încât, aș schița aici mai multe cauze posibile pentru evoluția cursului:
a) cauzele economice (putem să le numim structurale) care se leagă de evoluția economiei, generând fie o creștere a cererii de euro fie o scădere a cererii de lei;
b) cauzele speculative -- miza fiind aici obținerea de profituri pe termen scurt prin influențarea cursului;
c) cauze psihologice -- care țin de așteptările pieței, de nervozitatea din piață, sau davă vreți de isteria generalizată, care generează spirale care se autoalimentează (ceea ce americanii numesc „self-fulfilling prophecies).
Mă întorc la cauzele structurale, adică punctul a). Aici ar putea fi vorba de anumite evoluții ale tabloului de bord al economiei care să influențeze cererea și ofertă de valute. În această privință remarcăm un deficit al balanței comerciale semnificativ, generat de volumul de importuri care este mai mare decât cel al exporturilor. Cum importurile se plătesc cu euro, aici avem implicit și o creștere a cererii pentru moneda euro, care duce la o creștere a „prețului" acesteia -- adică o apreciere relativă la leu. Bun, avem o primă explicație.
Să mergem mai departe.
Ar fi justificabilă o cauză inversă -- respectiv o scădere a apetitului pentru lei? Acest fenomen ar putea fi cauzat de o pierdere a încrederii în economia românească, o anticipare a unor vremuri grele și/sau volatile care să pună în pericol perspectivele unor randamente bune și/sau predictibile la lei. Este economia României în pragul crizei? Eu aș spune că răspunsul este NU, și dacă vom ajunge să ne gripăm pe viitor cel mai probabil va fi un efect secundar al unor crize mai mari, care au de-a face de exemplu cu războaiele comerciale dintre SUA-UE-China.
Ajungem la cauzele speculative.
Aici subiectul e destul de clar, existând precedente -- faimosul atac împotriva lirei sterline, instrumentat chiar de George Soros. Nu spun că Soros e de vină pentru căderea leului, ci doar că este posibil ca unele entități cu pondere destul de mare să parieze împotriva leului pentru a vine scump și a răscumpăra ieftin (short-selling). Caz în care se impune o intervenție promptă a BNR, care are și mandatul și resursele pentru a preveni o volatilitate pe termen scurt a leului. Va interveni BNR? Rămâne de văzut.
În final, mă întorc la cauzele psihologice. Adică la isteria creată în jurul cursului de schimb. Remarc aici că mulți comentatori au prea puțină răbdare și prea puțină maturitate să înțeleagă că, dacă traversezi o furtună, nu ajută cu nimic să zgâlțâi barca doar pentru a da vina pe căpitan, ci e mult mai util să ajuți la calmarea apelor. Dar e clar că nu suntem încă acolo.
Închei cu o observație: dacă deprecierea leului ne lovește așa de ușor este și pentru că economia noastră e puternic euro-izată, adică sunt multe contracte denominate în euro: la credite, la telefonie mobilă etc. Aici avem o moștenire a erei hiperinflației din anii 90, moștenire la care într-un fel sau altul ar trebui renunțat (fie prin redenominarea în lei a acestor contracte fie prin aderarea la zona euro). Astfel s-ar limita supra-expunerea populației la volatilitatea cursului de schimb.
Pe de altă parte, deprecierea leului nu este o catastrofă privită per ansamblu, pentru că de pe urma ei beneficiază exportatorii, care au ocazia să vândă mai ieftin și implicit mai mult.
Probabil am rămas cu sechele după anii 90 și suntem astfel hiper-senzitivi la fluctuațiile cursului de schimb. Dar nu trebuie nici să creăm o isterie din orice, mai ales când nu înțelegem foarte bine cauzele. Iar în acest caz foarte probabil cauzele sunt multiple (deficitul de cont curent și mișcări speculative amplificate de bocitoarele de serviciu) iar soluțiile sunt simple: pe termen foarte scurt intervenția BNR, urmată (sau nu) de creșterea dobânzii de referință (care NU este ROBOR, iar cât privește corelarea dintre cele două mai am până să fiu 100% convins), iar pe termen mediu de-euroizarea contractelor comerciale.
Să nu uităm că în 2006 un euro era 3,3 lei. Fluctuații au tot fost și vor mai fi”, a scris Alex Coita pe Facebook.
VEZI ȘI:
Mădălina Turza, povestea nespusă din spatele candidaturii surpriză la europarlamentare
Structură an școlar. Ce vrea să schimbe Ecaterina Andronescu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
