Amestecul politicului în Justiție este o temă veche de 25 de ani. În 2014, Justiția își poate lua revanșa, înclinând nu doar balanța Dreptății, ci și a prezidențialelor.

Pentru marele public este de neînțeles de ce atâtea amânări și petractări în cazul Iohannis. Nu e un proces cu zeci de martori și dosare de sute de kile, ci  analiza a două coli de hârtie: una cu punctul de vedere al ANI, cealaltă cu poziția avocaților lui Klaus.

Cert este că, în orice fel ar interpreta judecătorii partitura legilor incompatibilității, prezidențialele vor fi influențate de aceștia. Iată cele trei variante posibile:

1. Pe 27 octombrie se decide o nouă amânare. Klaus Iohannis intră în cursă cu o ghiulea de picior. O vulnerabilitate ce va fi exploatată de ceilalți competitori. Dacă se menține termenul inițial, 18 noiembrie,  Victor Ponta va avea un avantaj semnificativ: concurează cu un om care ar putea fi scos pe tușă, după alegeri, aruncând țara în haos. Mai mult, cu unul care a încercat să se strecoare, românește, sub pulpana imunității pe care o oferă funcția de președinte. Nimeni nu l-a auzit pe Iohannis să ceară urgentarea procesului, așa cum o face ANI. Principiul ”las că merge și așa”  taie de la rădăcină mesajul electoral cu ”lucrul bine făcut”.
2. Pe 27 octombrie  sau două-trei zile mai târziu se dă verdict de incompatibilitate. Iohannis nu mai are nicio șansă. După 10 ani de războaie politice, nimeni nu va risca un vot contestatar, care să arunce țara în aer, pentru un candidat fără carismă și fără șanse. Mai degrabă, partidele din ACL s-ar repoziționa, într-o jumătate de zi, către alți candidați, dacă vor mai putea. Liderii de astăzi ai ACL nu vor mai fi frecventabili, o lungă bucată de timp, după un astfel de chix.
3. Pe 27 octombrie  sau două-trei zile mai târziu se dă un verdict favorabil lui Klaus Iohannis. PSD are tot dreptul să strige că se încalcă grav egalitatea de șanse a candidaților: după toată tevatura, o victorie a lui Klaus Iohannis  în lupta cu ANI va cântări greu la urne. Pe modelul Mircea Diaconu, care a câștigat un proces similar la europarlamentare. Sau pe modelul Sorin Oprescu, în 2008. Atunci, a fost contestată candidatura sa la primărie, a pierdut în prima instanță și a câștigat la Apel. Atât procesul cât și simpatia publicului, care l-a ales în locul lui Vasile Blaga.  Astăzi, șeful de campanie al lui Iohannis.

 

P.S.

Sper să fie clar și fără urmă de ironie: Justiția nu are nicio vină că s-a ajuns în situația asta. Candidatura cu probleme a lui Iohannis este tipică pentru generații de politicieni, din tot spectrul politic, incapabili să lucreze cu propriile instrumente. Își dau singuri cu tesla în cap, după care se roagă de doctor să nu le taie organul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News