Prof. univ. dr. Eugen Târcoveanu, medic primar chirurg, la Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. Spiridon" a explicat pentru Ziarul de Iași ce este acalazia și cum se manifestă această boală.

"Înainte de a fi convinși că este vorba despre acalazie, trebuie să ajungeți într-un spital pentru a putea fi investigat. Spitalul ”Sf. Spiridon” vă poate oferi toate oportunitățile de investigație, diagnostic și tratament, în acest caz. În ceea ce privește acalazia, aceasta este o tulburare de motilitate esofagiană, tradusă prin disfagie (dificultăți de  înghițire), relativ rară, care se poate trata.

Termenul de acalazie provine din limba greacă și înseamnă absența sau insuficiența relaxării sfincterului esofagian inferior, inel muscular situat  la joncțiunea dintre esofag și stomac. În mod normal, când înghițim, deglutiția declanșează o undă peristaltică primară viguroasă care împinge bolul alimentar la nivelul esofagului și prin relaxarea sfincterului esofagian inferior ajunge în stomac. La bolnavii cu acalazie, apar unde secundare sau terțiare nepropulsive, musculatura esofagiană  nu poate împinge bolul alimentar, iar sfincterul nu se relaxează (din cauza spasmului) și  alimentele rămân în esofag. În timp esofagul se dilată, uneori se alungește, iar alimentele nedigerate regurgitează sau, mai rău, ajung în arborele traheobronșic, mai ales în cursul nopții  provocând infecții respiratorii. 

Etiopatogenia acestei tulburări de motilitate esofagiană este dată de leziunile degenerative ale celulelor nervoase a plexurilor din pătura musculară a esofagului, de obicei câștigată. Aceste leziuni se găsesc și în boala Chagas, întâlnită în America de Sud și Africa Centrală și sunt determinate de toxina unui parazit Trepanosoma cruzi. 

Simptomele acalaziei

Bolnavii acuză disfagie adesea paradoxală (mai accentuată pentru alimente lichide față de solide) și regurgitații. Triada clasică pentru diagnosticul clinic include disfagie, regurgitații și scădere ponderală (bolnavii nu se pot alimenta). Se asociază frecvent simptome respiratorii:  tuse, senzația de sufocare, durere în spatele sternului, expectorații, semne ale infecțiilor respiratorii repetate. În absența tratamentului, acalazia se poate complica prin apariția riscului de aspirare bronșică a alimentelor. De asemenea, treptat, pe parcursul mai multor ani, persoanele cu acalazie pot pierde în greutate, din cauza incapacității de a se hrăni corespunzător. Doar în  2% din cazuri, după o evoluție de peste 20 ani poate să apară un carcinom scuamos esofagian.

Diagnosticarea acalaziei

Pentru diagnosticarea acalaziei, sunt necesare explorări paraclinice făcute în centre specializate:

 - Manometria esofagiană, esențială care evidențiază unde peristaltice nepropulsive, anarhice cu relaxarea incompletă, spasm al sfincterului esofagian inferior;

- Radiografia eso-gastro-duodenală cu bariu demonstrează absența camerei cu aer a stomacului, dilatarea esofagului toracic (megaesofag) și aspectul filiform a esofagului abdominal în creion ascuțit sau cioc de pasăre;.

- Endoscopia digestivă superioară exclude obstacole mecanice din lumenul esofagian (tumori), care se însoțesc de disfagie.

Tratament

Tratamentul medicamentos are importanță scăzută, adresându-se bolnavilor cu simptome moderate (blocanți ai canalelor de Ca - nifedipin, motilium, gaviscon). Tratamentul endoscopic prin dilatarea sfincterului esofagian inferior cu un balon, metodă minim invazivă are rezultate bune în 80% din cazuri, dar instabile pe termen lung.  

Injectarea de toxină botulinică la nivelul sfincterului esofagian în timpul endoscopiei digestive superioare este o procedură sigură și eficientă mai ales la pacienții în vârstă, care nu suportă o intervenție chirurgicală. Acest tratament provoacă însă o fibroză la nivelul peretelui esofagian care îngreunează un tratament chirurgical ulterior.

Intervenția chirurgicală este recomandată pacienților tineri și în caz de eșec al celorlalte metode; chirurgia are cele mai bune rezultate. Operația descrisă de Heller, constă în cardiomiotomie extramucoasă, pe cale abdominală (astăzi) și constă în secționarea fibrelor musculare și longitudinale ale esofagului abdominal și cardiei. Intervenția se poate face minim invaziv, deci pe cale laparoscopică (fig. stânga) sau robotic. Pentru a preveni refluxul gastroesofagian se poate apela la  o procedură antireflux - o fundoplicatură posterioară. 

Ultima apărută în arsenalul terapeutic este miotonia perorală endoscopică, metodă de endoscopie intervențională prin care se va efectua o breșă la nivelul mucoasei esofagului, după care se secționează stratul muscular circular și sfincterul esofagian inferior (fig. dreapta). Rata de recidivă și frecvența apariției refluxului esofagian este mai mare decât în cazul intervenției chirurgicale. În concluzie diagnosticul și tratamentul acalaziei se face în echipă multidisciplinară: gastroenterolog, radiolog, chirurg, anestezist în centre terțiare specializate în bolile esofagului", a explicat Prof. univ. dr. Eugen Târcoveanu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News