Data publicării:
Afacerea ”Independența”: cât valorează referendumul de secesiune. Taxa care duce la explozia unui imperiu
În timp ce atenția publicului și a politicienilor este focalizată pe situația din Crimeea, în nordul Europei se pregătește o altă mișcare de forță. O țară care, nu de mult, conducea lumea se va rupe în bucăți, iar o mică regiune a acesteia va deveni un jucător important pe plan continental. Planul lansat în noiembrie 2013 de către autorități se va finaliza în 18 septembrie 2014, cu un referendum de secesiune. Guvernul Scoției a propus cetățenilor un ghid pentru obținerea independenței, argumentele principale fiind de natură economică.
Scoția deține majoritatea rezervelor de petrol și gaze ale Marii Britanii. Cele mai precaute studii le estimează valoarea la 1,5 trilioane de lire, adică peste 2 trilioane de dolari, arată New York Times. Mica regiune din nordul Regatului Unit deține cea mai mare rezervă convențională de petrol din UE și a doua resursă certă de gaze naturale. Mai precis, 60% din totalul rezervelor de petrol ale continentului se află în apele Scoției. Anglia nu rămâne cu mare lucru, după plecarea socțienilor din Regatul Unit: peste 85% din resursele țării se află sub apele scoțiene.
Guvernul de la Edinburgh, ca și populația, sunt de părere că Marea Britanie a fost un administrator prost al acestor resurse naturale. În comparație cu Norvegia, care a constituit un fond suveran din vânzarea petrolului, de 470 miliarde lire, Londra înregistrează datorii de peste o mie de miliarde de lire. În vreme ce Anglia și-a redus poluarea, renunțând la multe fabrici relocate în țări cu forță de muncă ieftină, guvernul central intenționa să construiască în Scoția centrale nucleare, pentru a înlocui petrolul, când acesta se va epuiza. În timp ce scoțienii doreau investiții în resurse regenerabile, cum ar fi turbinele eoliene.
Redevențele mari au pus pe fugă investitorii
Mai gravă este politica de taxe a Londrei. Populismul unor guverne britanice a impus creșterea redevențelor, ceea ce a determinat oprirea investițiilor. Scoțienii asistă la diminuarea rezervelor aflate în exploatare și nu văd deschise noi câmpuri petrolifere sau gazeifere. Premierul Scoției, Alex Salmond, reproșa guvernului central că a impus 16 noi taxe, care au afectat industria și că au fost nu mai puțin de 14 miniștri responsabili de domeniu, în 17 ani. Producția s-a redus cu 40%, din 2010, când a crescut nivelul redevențelor și explorările aproape au încetat, fiind găsite rezerve de doar 150 milioane de barili, în ultimii doi ani.
Situația este critică pentru Londra, care a înțeles să-și facă mea culpa. Premierul David Cameron a promis investiții în resurse regenerabile, dar și în explorări petroliere, sau deschiderea de noi orizonturi de exploatare. El a explicat scoțienilor că apartenența la Marea Britanie reduce riscul unor variații bruște a prețului la energie și a promis să scadă nivelul redevențelor, pentru a dinamiza producția.
Apartenența la UE, neclară
Premierul Salmond, un puternic avocat al secesiunii, a replicat, arătând că schimbarea politicii de taxe și redevențe pe care o va propune Scoția, după obținerea independenței, va atrage investiții de cel puțin 100 de miliarde de lire, sporind venitul din taxe al statului scoțian. În plus, factura la energie a cetățeanului se va reduce cu aproximativ 5%, prin schimbarea politicii de subvenționare a centralellor eoliene.
Din cauza multiplelor sale implicații, referendumul din toamnă este privit cu interes și de alte regiuni din Europa, în special Catalonia, din Spania. Nu este clar statutul noii țări apărute după secesiune în ceea ce privește apartenența la UE. Teoretic, ar trebui reluate toate procedurile, ceea ce ar face ca procesul să dureze câțiva ani. În cazul Scoției, care va deveni un mare exportator de petrol, nu este importantă apartenența la UE. În schimb, pentru Catalonia, taxele vamale ridicate după părăsirea Uniunii ar putea duce la un blocaj economic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News