Se apropie de deznodământ un proces de clarificare a statului juridic a terenului de la Romexpo, un subiect urmărit cu interes de politicieni, oameni de afaceri, jurnaliști și locuitorii Capitalei deopotrivă.

Pe 3 martie Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate ridicată de parlamentari USR și UDMR, clarificând în mod definitiv faptul că Legea pentru modificarea și completarea Legii Camerelor de Comerț din România nr. 335/ 2007 este constituțională în raport cu criticile formulate.

Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională a ajuns la concluzia că legea prin care CCIR primește terenul aferent centrului expozițional Romexpo este constituțională. Pentru a intra în vigoare mai este necesar un singur pas, promulgarea de către președintele Iohannis.

S-au scris multe pe această temă și am auzit destule voci critice care au încercat să blocheze proiectul, cel mai probabil din motive care țin de propriul interes de business. Cum e cazul NEPI, care a cerut, cu jumătate de gură, scoaterea la vânzare a terenului sau licitație pentru selectarea partenerului pentru dezvoltarea proiectului pe care Camera de Comerț și Industrie a României l-a anunțat, în totală transparență -  modernizarea Centrului expozițional Romexpo și integrarea într-un complex modern, multifuncțional, o investiție cu un impact benefic asupra calității vieții bucureștenilor. Totuși, uitându-ne la portofoliul NEPI, compania nu se poate lăuda cu proiecte ample de regenerare urbană cum sunt cele dezvoltate de partenerul ales de CCIR în mai multe orașe din țară.

 

De ce e falsă ”teza” devalizării statului

Criticii proiectului au mai încercat să acrediteze ideea că acordarea terenului, în mod gratuit, către CCIR este echivalentă cu devalizarea statului. În realitate însă, terenul de la Romexpo se află în administrarea CCIR încă din anul 1972, atunci când Statul Român a decis în acest sens printr-un act normativ. Din 2004, terenul de la Romexpo, aflat în proprietatea privată a statului, a ieșit din administrarea CCIR, instituție căreia i s-a păstrat dreptul de folosință gratuită a acestuia pentru o perioadă de 49 de ani. Concret, terenul se află în administrarea și folosința CCIR de aproape 50 de ani și are dreptul de folosință pentru încă 33 de ani de acum înainte. Demersul nu face decât să clarifice situația juridică a terenului, fără a schimba dreptul de folosință.

Mai mult, construcțiile actuale aflate pe teren sunt în proprietatea Romexpo S.A., societate al cărei acționar majoritar este CCIR (98%).  Asta înseamnă că terenul nu ar putea fi înstrăinat fără acordul CCIR și despăgubirea în acest sens din partea statului s-ar ridica la 300 de milioane de euro, sumă comparabilă cu cea vehiculată ca fiind valoarea terenului.

În aceste condiții, a pleda pentru vânzarea terenului este absurd, având în vedere că acesta nu poate fi scos la licitație sau înstrăinat de către stat , el nefiind liber de sarcini.

Unii ar putea spune că rămâne totuși întrebarea: de ce este necesar transferul terenului în proprietatea CCIR?

Pentru că, în baza legislației actuale, CCIR nu poate valorifica dreptul său de folosință gratuită în vederea realizării unor investiții. Practic, există varianta ca lucrurile să rămână în același stadiu pentru o perioadă de încă cel puțin 33 de ani, indiferent de ce propuneri investiționale ar fi pentru acesta, sau se poate alege varianta dezvoltării și revitalizării urbane prin implementarea unui proiect durabil pentru comunitate, un proiect pentru țară, în condițiile clarificării dreptului de folosință asupra terenului. Iar Capitala are nevoie vitală de astfel de investiții care ar genera și mai multă dezvoltare.

Dezvoltatorul nu primește terenul gratis

În aceste vremuri tulburi, este interesant de văzut ce dezvoltator are capacitatea reală de a angaja sume uriașe – de aproape 3 miliarde de euro – și de a livra proiectul ”la cheie”. În această situație, experiența dezvoltatorului ales de CCIR este incontestabilă și singulară în România și se constituie într-o garanție a succesului proiectului.

În plus, este important de menționat că terenul nu se acordă gratuit dezvoltatorului pentru că acesta s-a angajat să plătească o chirie (taxă de superficie) care se calculează la nivelul pieței. Cu alte cuvinte, CCIR, care funcționează în baza Legii 335/ 2007 având ca activitate stimularea și promovarea mediului de afaceri românesc, va încasa această chirie care se va întoarce în final tot în economie.

S-a mai afirmat că CCIR ar intenționa să vândă terenul dezvoltatorului, însă acest lucru este din nou fals pentru că este prevăzută o sarcină de neînstrăinare a terenului pe o perioada de 30 de ani.

Sute de milioane de euro, pe an, la bugetul statului și peste 30.000 de locuri de muncă

Așadar, concluzia este că statul nu doar că nu pierde, ci câștigă. Studiile realizate de companii prestigioase de auditare arată clar să aportul adus la bugetul de stat și cel local va depăși 200 de milioane de euro în perioada de construcție, iar anual, în perioada de operare, contribuțiile vor depăși 345 milioane de euro. Astfel, statul nu ar câștiga doar o dată din înstrăinarea terenului o sumă care se vehiculează la aproximativ 300 – 400 de milioane de euro, ci ar încasa suma respectivă în fiecare an. Fără să mai vorbim despre impactul indirect, prin cele peste 30.000 de locuri de muncă estimate a fi create, oportunități pentru mediul de business, producători, antreprenori, retaileri, organizatori de evenimente etc., a căror activitate generează venituri.  

Odată clarificate aceste aspecte, aș mai spune doar că proiectul place multor oameni, care și-ar dori să îl vadă finalizat. Spun acest lucru pentru că proiectul acesta nu este despre betoane, turnuri de sticlă sau mall, ci despre o investiție cu un real impact pentru bucureșteni, în viața lor zilnică. Și care ar înfrumuseța și moderniza orașul. Un proiect care are toate șansele să devină destinația numărul 1, nu doar pentru bucureșteni, ci și pentru locuitorii din țară.

Ce ar însemna proiectul Romexpo

Un loc care respectă cultura - Muzeul de Artă „Constantin Brâncuși”, dedicat exclusiv artistului, ar reprezenta o carte de vizită națională, o reparație istorică pentru mediul cultural autohton.

Un Centru expozițional revitalizat și integrat într-un proiect mixt, care să genereze târguri și expoziții de anvergură națională și internațională.

Un colț de natură , 30% din suprafața proiectului – adică 10 hectare - fiind parcul care va face legătura cu Parcul Regele Mihai I al României și cu Piața Charles de Gaulle.

Trec adesea pe lângă Romexpo și abia dacă mai întorc privirea, însă cred că, odată finalizat acest proiect, vom găsi cu toții motive să îl privim și să îl vizităm.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News