Data publicării:
6 plante de apartament care aduc ghinion. Dacă le ai, fii foarte atent, nu este un semn bun
Știai că există plante pe care ar trebui să le eviți, deoarece aduc ghinion?
A avea plante decorative în apartament este benefic pentru sănătate. Plante precum Lotus sau Orhideea filtrează aerul din locuință și îl împrospătează. Iată care sunt plantele care aduc ghinion, potrivit DC MEDICAL.RO
1. Tamarin
Despre Tamarin se crede că produce energii negative, dacă este adus în casă. Se spune că spiritele rele locuiesc în această plantă, potrivit credințelor Feng Shui.
2. Bumbac
Bumbacul nu este o alegere tocmai potrivită pentru decorarea apartamentului. Această plantă albă arată frumos, însă colectează ușor praful din casă și asta reprezintă ghinion și sărăcie.
3. Acacia cu păstăi parfumate
Denumirea botanică a plantei este Vachellia Nilotica. Deși este cunoscută ca o plantă vindecătoare și decorativă (datorită florilor galbene), Acacia cu păstăi parfumate nu trebuie ținută în casă. Spinii ei pot crea dispute în familie.
4. Henna
Henna atrage ghinionul în casă, deci evită să-ți decorezi casa cu această plantă.
5. Garoafă
Această plantă este asociată cu înmormântările, motiv pentru care a căpătat reputația de flori care aduc ghinion.
6. Plante moarte
Scopul de bază al plantelor în casele noastre este de a le umple cu verdeață, pozitivitate și aer proaspăt. Toate plantele ar trebui să înflorească și frunzele să arate proaspete. Acesta este motivul pentru care ar trebui să arunci plantele moarte sau putrezite. Păstrarea acestora nu este un semn bun.
Cum se plantează pomii. Pregătirea corectă a solului. Prof. dr. Florin Stănică, explicații pas cu pas
"Dacă discutăm de plantări pe suprafeţe mari, terenul trebuie scarificat în două sensuri, adică afânat în adâncime, la 60-80 de cm. Sunt nişte maşini speciale - scarificatoare - trase de tractoare puternice. Pe suprafeţe mici, aerarea solului în adâncime se face prin săparea unor gropi de dimensiuni mai mari.
La pomi, ar trebui să avem gropi de cel puţin 60 de cm diametru şi 60 de cm adâncime. Dacă pământul este argilos, adică greu, gropile este bine să fie mai mari, chiar de 80 cm x 80 cm ca să putem elimina din groapă o parte din pământul argilos care nu este favorabil pentru creşterea rădăcinilor.
Întotdeauna, când săpăm o groapă, partea de la suprafaţa solului care este mai fertilă şi mai afânată se aşază într-o parte a gropii, inclusiv partea cu iarbă, iar partea de la fundul gropii, solul din profunzime care este mai argilos şi mai puțin prielnic pentru creșterea rădăcinilor, se pune în partea opusă.
Înainte de plantare, pe fundul gropii, se pune gunoi de grajd în cantitate cât mai mare sau compost - un fertilizant organic. După ce am aşezat stratul de gunoi de grajd sau de compost pe fundul gropii, peste el se aşază pământul care a fost la suprafaţa gropii Dacă avem posibilitatea, nu este rău să mai adăugăm nişte nisip care va afâna şi mai mult solul", a explicat prof. dr. Florin Stănică.
Cum se plantează pomii
"Apoi, se aşază rădăcinile pomului pe stratul acesta afânat şi se adaugă pământ peste rădăcini, scuturând pomul uşor pe verticală ca pământul mărunţit să intre bine printre rădăcini. Punctul de altoire (zona în care pomul are o curbură), trebuie să rămână la suprafaţa solului, la cel puţin 15-20 de cm deasupra nivelului solului. În niciun caz să nu să îngropăm pomul cu totul. Noi am făcut, de fapt, groapa mare ca rădăcinile, în următorii ani, să aibă un volum de sol afânat şi fertil în care să crească.
După ce am aşezat pământ mărunțit printre rădăcini și le-am acoperit, putem să călcăm ca pământul să se aşeze frumos. Udăm abundent cu două trei găleţi de apă și lăsăm apa să se infiltreze. După aceea, pământul care fusese în partea de jos a gropii se adună în jurul pomului şi formăm cu sapa un fel de "copcă", un fel de lighean de udare.
Aşezăm pământul de jur împrejurul pomului formând o zonă mai adâncită în care apoi să putem uda. Săptămânal, ar fi bine, dacă nu plouă, să udăm pomii măcar cu două găleţi de apă, să ne asigurăm că au umiditatea necesară să se prindă.
Înţelept este ca, apoi, pe suprafaţa "copcii" să punem un strat de paie sau de frunze uscate măcar de o palmă grosime, ca să ţină umezeală şi să nu lase buruienile să crească. Această operație se numeşte mulcire, în termeni tehnici, și are multiple avantaje: conservă apa în sol, nu lasă buruienile să crească şi, când va fi foarte cald, va şi tempera un pic căldura de la nivelul solului", a mai explicat Prof. dr. Florin Stănică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News