Bilanțul la nivelul economiei mondiale al anului 2020, primul ”an pandemic” din istoria capitalismului este pe departe de a fi analizat și înțeles în profunzime. 

Schimbările pe care le-a generat reprezintă tendințe pe termen lung ale apariției unei noi paradigme ale funcționării și dezvoltării modelului economiei globale pe care, în acest moment, le putem doar sesiză fără putința de a le previziona în scopul obținerii unei grad mai înalt de predictibilitate.

Izbucnirea pandemiei Covid-19 în urmă cu un an a provocat o criză economică fără precedent

Pandemia Covid-19 este un șoc global care implică perturbări simultane atât ale cererii interne, cât și ale cererii globale într-o economie mondială interconectată. În ceea ce privește oferta, restricțiile sanitare reduc oferta de forță de muncă și productivitatea, în timp ce  închiderile de întreprinderi și distanțarea socială cauzează, de asemenea, întreruperi ale aprovizionării. Pe partea cererii, disponibilizările și pierderea veniturilor (din morbiditate, carantină și șomaj) și perspectivele economice înrăutățite reduc consumul gospodăriilor și investițiile firmelor. Incertitudinea extremă cu privire la calea, durata, amploarea și impactul pandemiei ar putea reprezenta un cerc vicios de atenuare a încrederii întreprinderilor și a consumatorilor și de înăsprire a condițiilor financiare, ceea ce ar putea duce la pierderi de locuri de muncă și la investiții. Principalele provocări pentru orice analiză economică empirică a Covid-19 sunt modul de identificare a acestui șoc fără precedent, modul de a ține cont de efectele sale neliniare, să se considere efectele sale cross-country (și alți factori globali observați și neobservaţi) și să cuantifice incertitudinea din jurul previziunilor, având în vedere natura sa fără precedent.

1929-1933 a fost un accident de piață, 2008, o criză financiară... În 2020, șocul este exogen, dar paralizează, peste noapte, toate sectoarele economiei reale.

Măsurile de izolare care au afectat jumătate din omenire încă de la începutul lunii  aprilie sunt un șoc fără precedent pentru o economie globală care operează la un flux strâns, fără stocuri, cu linii de producție bazate pe lanțuri valorice.

Avioanele, care transportă de obicei 4,3 miliarde de oameni pe an, sunt la sol. Turismul de masă, care reprezintă 10,5% din PIB-ul global, se oprește. Navele container rămân la țărm și cu cele mii de membri ai echipajului. Transportul și fabricile sunt la ralanti, micile  magazine, restaurante și teatre coboară cortina.

Pe de altă parte, noile tehnologii, telecomunicațiile, distribuția online sau industria farmaceutică profită de această criză denumită uneori "darwiniană", care accelerează tranziția către digital.

Spre deosebire de 2008, țările emergente se confruntă cu criza frontal încă de la început. Exporturile lor sunt în scădere, la fel și prețurile materiilor prime.     

 O altă diferență față de crizele anterioare este că răspunsul guvernelor a fost imediat și masiv, ”oricât ar costa”, după cum a afirmat președintele francez Emmanuel Macron.

Guvernele lasă deficitele să se adâncească: se preconizează că datoria zonei euro va depăși 100% din PIB până în 2020.

Aproximativ 11 trilioane dolari a fost cheltuit de către statele G20 pentru a sprijini întreprinderile sau gospodăriile. Fără a preveni valurile de concedieri.

Statele Unite reprezintă un sfert din aceste cheltuieli. Uniunea Europeană a dat naștere unui pachet de stimulare de 750 de miliarde de euro, finanțat printr-un împrumut comun, dar care nu a fost încă pus în aplicare.

Anul 2020 a dus un șoc al cererii,  consumatorii nu au mai putut consuma ca înainte, deoarece a existat limita impusă de carantinare, chiar în condițiile creșterii comerțului electronic. Toate economiile au fost afectate și sunt încă afectate, deoarece pandemia este departe de a fi sub control. La începutul lunii octombrie, FMI a observat că, din iunie, situația economică s-a deteriorat și mai mult și că țările emergente și în curs de dezvoltare au devenit extrem de fragile. Mai mult de 90 de milioane de oameni sunt în pericol de a ajunge la stadiul de sărăcie extremă (cu venit de mai puțin de 2 dolari pe zi ).

FMI preconizează că PIB-ul global va scădea cu 4,4% în 2020, defalcat cu un declin de 6% pentru economiile avansate și de 3,3% pentru economiile emergente.  America Latină ar vedea o scădere a PIB-ului regional de peste 8%, iar India cu peste 10%. Continentul african ar pierde 3% din PIB-ul său, relativ rezistent, chiar dacă unele țări s-ar putea confrunta cu situații mai complicate, cum ar fi Africa de Sud al cărei PIB ar fi în jos 8%.Totuși, au fost si semnale pozitive deși insuficiente pentru a marca un început real de relansare a economiei. Astfel, redresarea economiei în China, Statele Unite și chiar Europa a fost mai rapidă încă din vară și chiar mai important decât se aștepta inițial.

 De exemplu, economia europeană a înregistrat o revenire în creștere în trimestrul al treilea, ajungând la 12,7% și chiar 18,2% pentru Franța.  Cu toate acestea, PIB-ul european rămâne cu 4,3% sub nivelul din 2019, potrivit celor mai recente estimări eurostat.
China este mai întâi slăbită de acest virus care o aruncă într-o recesiune istorică (-6,8% în primul trimestru al anului dar până la finele acestuia se preconizează că  va fi în cele din urmă singura economie majoră care va înregistra o creștere economică, estimată la 1,9% de FMI. Aceasta și-a majorat chiar și cota de piață în comerțul mondial, datorită exporturilor de produse medicale și echipamente de telemunca.

În timp ce Statele Unite sunt împotmolite în pandemie și o tranziție prezidențială dificilă, China continuă să-și promoveze o extrem de activă politică economică. La jumătatea lunii noiembrie, a semnat un acord comercial care implică 15 țări din Asia și Pacific, cele mai mari din lume.

China deține, de asemenea, o mare parte a datoriei țărilor sărace, la mai mult de 60%.

Pandemia a demonstrat că în situații de criză pandemică grupurile puternice devin și mai puternice iar acțiunile lor cresc pe piața bursieră: 31% pentru Google, 34% pentru Facebook, 36% pentru Microsoft, 58% pentru Apple și 72% pentru Amazon. Hegemonia acestora nu este însă  necontestată.

Abuzul de poziție dominantă, difuzarea conținutului plin de ură, dezinformarea, utilizarea datelor cu caracter personal, optimizarea fiscală, împărțirea inechitabilă a veniturilor în detrimentul mass-mediei, condițiile de muncă discriminatorii au creat o atmosferă ostilă acestor giganți informatici, ceea ce a inflamat și mai mult  nemulțumirile Uniunii Europene în contextul așa numitei ” probleme GAFA”.

Tabel : Fondul Monetar Internațional - Perspectiva creșterii economice. Comparație între Economia Mondială, Țări cu economie avansată și Economii emergente și în curs de dezvoltare.

Sursa : ”il Boursa.com.La reference economique”.

Indiferent de modul în care diverse instituții și organisme financiare internaționale previzionează datele finale pentru anul 2020 – deși nici la această dată nu există diferențe importante între ele -  analiștii occidentali subliniază ca fiind cel mai important aspect al evoluției economiei globale în acest an pandemic, modul în care s-a poziționat economia Chinei. ( vezi : ” Impact of the coronavirus pandemic on the global economy- Statistic&Facts ”. Statistica Research Repartment. Nov.2020; ”Economic consequeces of covid19: A conterfactual multi country analisis.” Vox-EU -CEPR oct.2020; ” The coronavirus effect on global economic sentiment” McKinsley&Company. Dec 2020; ” Impact economique du coronavirus” SPF Economie.dec 2020 ).

China a fost prima țară lovită puternic. Foarte integrată în lanțurile valorice globale, țara a devenit un actor economic global major. China este acum a doua cea mai mare economie din lume, cu o pondere de 16,35% în PIB-ul mondial și 13,25% în exporturile mondiale de mărfuri. Cifrele AMP indică o redresare a situației economice din China: datele generale privind PMI pentru luna octombrie (56,6 față de 53 în septembrie) confirmă redresarea continuă și îmbunătățirea condițiilor de producție. Pe de altă parte, Indicele PMI al China General Services a ajuns la 56,8 în octombrie, de la 54,8 în septembrie, a șasea creștere lunară consecutivă a producției în sectorul serviciilor.

Succesul pe care economia Chinei l-a înregistrat în condițiile extrem de dificile nu numai ale crizei Covid 19 dar și ale efectelor negative ale războiului comercial declanșat de fosta  Administrație Trump au determinat ca la finele anului 2020 să se înregistreze situații pe care în perioada anterioară pandemiei analiza economică nu le-a anticipat.

 

La acest moment al analizei putem evidenția două astfel de situații. Astfel:

Contrar tendinței care se voia a deveni o regulă a economiei mondiale după izbucnirea crizei pandemice, de retragere a companiilor și multinaționalelor din China în vederea ruperii lanțurilor valorice și de obținere  a independenței de aprovizionare a piețelor americane și europene, această tendință nu s-a manifestat la amploarea scontată.

Un studiu realizat de către ”Forbes QIMA-Quality Control &Supply Chain Audits” arăta la începutul anului 2019 Procentul companiilor care doreau să părăsească China era de  80 % pentru companiile americane și de 67 % pentru cele cu sediul în Uniunea Europeană. Concomitent cererea pentru auditurile QIMA în China au scăzut cu 13% deoarece companiile occidentale se temeau de efectele pe care politica protecționistă americană ar fi putut să o aibă asuapra întregului ansamblu al economiei globale.

La finele anului 2020, alt studiu realizat de QIMA arăta că doar 17% din totalul companiilor care își declaraseră intenția de relocare se aflau într-un stadiu de relocalizare a unor activități industriale în afara Chinei, dar nu spre America sau Europa ci spre țări vecine Chinei, bazându-se pe avantajele criteriului apropierii de piață. Trendul extrem de lent și limitat al relocalizării se explică prin faptul nu numai că marea majoritate a  companiilor cu sediul în această țară au petrecut mai mult de 20 de ani să cunoască partenerii lor chinezi dar și prin faptul că companiile chineze au îmbunătățit foarte mult calitatea producției lor, fapt dificil de realizat în timp rezonabil din punct de vedere economic în condițiile schimbării locației. Scaune de 10 dolari, care pot fi găsite în magazine pe plajă în orașe turistice din SUA sunt încă făcute în China, dar așa sunt cele care costă 80 dolari. Unele țări pur și simplu nu au tehnologia sau abilitățile necesare pentru a contracara creșterea Chinei în lanțul valoric.

Vor fi mai multe companii care vor dori să se relocalizeze din China în urma crizei coronavirusului? Nimic nu e mai puțin sigur în condițiile în care vânzările sunt în scădere și există riscul pierderii unui avantaj competitiv.

 ”Dacă costul forței de muncă a fost principalul motiv pentru offshoring, nu va exista nici un echivalent în Europa în ceea ce privește costurile forței de muncă.  Dar acesta din urmă nu este singurul motiv pentru relocare. Întrebarea care se pune este  dacă relocarea producției spre țările de origine a capitalului va putea realiza costuri competitive. Evident, va reduce costurile logistice dacă vinde pe piața europeană (...) astfel încât să poată intra online în calculul său, dar dacă obiectivul său nu este de a produce pe piața europeană, este mai bine ca ea să continue să fie prezentă pe piața chineză, deci totul depinde de strategia și piața sa de vânzări." (vezi: OECD Economic Outlook. Dec.2020. Turning hope into reality.)

Interesant este faptul că din a doua jumătate a anului 2020, trendul are și elemente de revenire la politicile de delocalizare spre China. Astfel, se pot cita marile investiții germane și americane în domeniile tehnologiilor de top, în primul rând în construcția vehiculelor electrice și a bateriior pentru acestea.

Rezultatele economiei chineze ca și perspectiva menținerii lor la cote importante pentru anii viitori au conștientizat marea parte a capitalului și finanței occidentale asupra faptului că nu se pot lua măsuri protecționiste împotriva economiei chineze fără apariția și a unor măsuri de retorsiune  din partea ei. China este un actor economic prea important la scară globală pentru a nu reacționa în cazul în care interesele ei sunt afectate. Pe de altă parte, companiile occidentale au conștientizat că locul pieței chineze în ansamblul business-ului lor este atât de important încât nu pot accepta pierdera avantajelor pieței chineze doar pentru a respecta unele decizii politice.

Este edificatoare din acest punct de vedere poziția companiei suedeze Ericsson față de presiunea politică exercitată de  către fosta Administrație Trump în direcția excluderii companiei chineze Huawei de pe piața 5G europeană.

Potrivit ziarului suedez Dagens Nyheter, CEO-ul Ericsson Borje Ekholm face presiuni asupra guvernului său pentru a inversa interdicția asupra Huawei și ZTE. Se pare că el a amenințat să retragă Ericsson din Suedia în cazul în care acestea continuă să interzică giganții chinezi de telecomunicații de la participarea la lansarea 5G.

S-a raportat că CEO-ul a trimis o serie de mesaje text ministrului comerțului exterior, Anna Hallberg, pentru a revizui ordinul către telcos de către Autoritatea Suedeză pentru Poștă și Telecomunicații (PTS) de a elimina echipamentele 5G chineze până în ianuarie 2025.

Guvernul suedez a decis să-și construiască rețelele 5G fără Huawei și ZTE din cauza problemelor de securitate.

Se pare că și China ar putea lua măsuri de retorsiune  prin interzicerea Ericsson-ului suedez în China, care este văzut ca cel mai apropiat rival al Huawei în cursa 5G. S-a raportat că piața din China contribuie cu 10% la vânzările Ericsson, iar vicepreședintele companiei, Jacon Wallenberg, a declarat într-un interviu că oprirea Huawei cu siguranță nu este bună.

În noiembrie 2020, CEO-ul Ericsson a susținut Huawei  și a declarat că decizia guvernului de a le interzice de la licitația 5G va restricționa comerțul liber și va întârzia implementarea tehnologiei. El a afirmat că Ericsson și Suedia au fost "construite pe liberul schimb" și că este "important să avem piețe deschise și concurență liberă".

Deși a recunoscut că rețelele de telecomunicații devin o problemă din ce în ce mai importantă în ceea ce privește securitatea națională, el a considerat că Suedia s-a abătut de la orientările 5G ale Uniunii Europene și a interzis utilizarea propriei interpretări a normelor. Deși vede Huawei ca pe un concurent major, el a spus că este important să mențină colaborarea la nivelul standardelor industriale europene.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News