Criza economică a zguduit puternic modelul postbelic al Europei şi Germania ia din ce în ce mai mult deciziile. În timp ce multe state se chinuie să-şi plătească datoriile, doar cancelarul Angela Merkel are destui bani pentru a-i salva. Iar preţul pe care îl cere Merkel - control mai puternic asupra modului cum funcţionează economiile acestor state - declanşează semnale de alarmă în capitalele europene, potrivit unei analize a cotidianului Washington Post.

La Atena, protestatari îmbrăcaţi în uniforme naziste se plimbă pe străzi, ca aluzie la vechiul model al Germaniei. În Polonia, acuzţiile că Germania are ambiţii imperialiste au devenit parte a campaniei pentru recentele alegeri prezidenţiale.

Şi chiar dacă liderii germani au căutat în ultimele săptămâni să calmeze temerile înaintea reuniunilor de la Bruxelles din aceste zile, tonul a sunat combativ, scrie Washington Post.

"Întrebarea cine ar putea accepta un model german a fost rezolvată de pieţele financiare. Discutăm despre detaliile şi amploarea măsurilor, nu de natura lor", a spus un purtător de cuvânt al ministrului german de Finanţe, Wolfgang Schaeuble.

Băncile germane sunt mai puţin expuse decât cele franceze la criza din Grecia. Germania s-a angajat, până în prezent, cu 290 miliarde de dolari la pachetele financiare pentru Grecia, Portugalia, Irlanda şi oricine mai are nevoie - mult mai mult decât oricare altă ţară din Europa.

Îndoielile legate de un rol mai mare în Europa sunt evidente şi în Germania, unde Merkel se confruntă cu dezbateri tot mai dure privind măsura în care ţara ar trebui să-şi folosească banii pentru a ajuta alte state.

"Asta este problema când conduci. Când Germania acţionează există temeri că Germania va domina. Dacă Germania nu face nimic există temeri că se retrage din Europa", a spus fostul ministru de Externe Joschka Fischer, care a cerut guvernului german să facă mai mult pentru a susţine euro.

Pentru aproape jumătate de secol după Al Doilea Război Mondial, Germania s-a mulţumit să fie o putere industrială şi a lăsat politica în seama Franţei, care nu avea aceeaşi istorie de a folosi forţa pentru a-şi atinge obiectivele. Dacă Germania de Vest vroia să se întâmple ceva în Europa îi şoptea vecinului său francez, iar propunerea se făcea în comun. Chiar şi amplasarea capitalei Germaniei Federale la Bonn, un oraş adormit lângă graniţa cu Belgia, simboliza orientarea europeană.

După căderea Zidului Berlinului, Germania mult timp divizată a anunţat că doreşte reunificarea, stârnind temeri că o ţară puternică în centrul Europei se va ridica din nou asupra vecinilor mai slabi. Pentru acceptarea unificării de către Franţa, preşedintele Francois Mitterrand a cerut un preţ ridicat: Germania să renunţe la moneda sa stabilă, marca, şi să se lege de o monedă comună şi prin extensie de Europa.

Sistemul a funcţionat mulţi ani. Dar timpul şi circumstanţele favorizează Germania în rolul de conducător. Puterile continentale, între care Franţa şi Italia, au scăzut în influenţă, în timp ce în interiorul Germaniei precauţia aproape a dispărut. Drapelul german, considerat un simbol al mândriei naţionaliste, flutură din ce în ce mai mult în toată ţara, scrie Washington Post.

Până în prezent, Germania s-a situat într-o zonă de mijloc - criticii ar spune că a evitat să-şi asume sarcini de conducere - în privinţa abordării problemelor economice care afectează Europa de doi ani. În contextul crizelor din Grecia, Irlanda sau Portugalia, Germania a rezistat la a plăti nota şi nu a conturat o viziune clară despre cum se pot evita probleme în viitor, scrie Mediafax.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News