Data publicării: 05.11.2018 08:07

#vremoțarăkafară. Justiția din Polonia vs. România

Autor: Av. Maria-Georgiana Teodorescu | Categorie: Politica

justiție

Vrem o țară ca Polonia! Ei, asta e o replică pe care nu prea o auzim în România. Cei mai mulţi români nu se gândesc să ia drept exemplu Polonia, deşi sub anumite aspecte poate ar trebui.

Neavând însă o tradiţie „de a fugi în Polonia", aşa cum avem cu Germania, SUA şi alte puteri ale lumii, Polonia nu pare să atragă românul atât de mult. Undeva, în mintea tinerilor frumoşi şi liberi, care luptă pentru principii înalte şi care nu se sfiesc să arate zilnic cât de murdară şi coruptă e România, parcă nu sună aşa „cool" să oferi drept exemplu Polonia. Sună mai bine SUA, nu-i aşa? Parcă altfel spui că te-ai realizat în viaţă dacă emigrezi în SUA sau Germania, decât în Polonia, nu? Şi totuşi...

Vecină cu Germania dar vorbitoare de limbă slavă, Polonia a fost una din ţările Europei cele mai chinuite în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Pactul Robbentrop-Molotov nu a iertat nici Polonia, ruşii şi nemţii împărţind-o în 2 zone de influenţă şi control: una germanică şi una sovietică. În 1939 Hitler a invadat Polonia, guvernul polonez scăpând prin refugierea în România şi ulterior în Franţa.

În timpul războiului cca 6 milioane de cetăţeni polonezi au fost omorâţi de germani şi peste 2.5 milioane au fost deportaţi în lagăre de muncă sau de exterminare. Încă 100.000 de polonezi au fost omorâţi de ucrainieni, şi peste 500.000 deportaţi în gulaguri siberiene. Finalul războiului a lăsat în urmă o Polonie devastată şi săracă.

Destin similar cu al României, Polonia a fost controlată din 1945 şi până în 1990 de comunişti, trecând prin toate fazele specifice: de la revoluţia industrială la crizele economice care au afectat populaţia. După 1990, Polonia a devenit republică democratică, în 1999 a devenit membră NATO, în 2004 membră UE şi în 2007 a intrat în spaţiul Schengen.

Combaterea corupţiei în Polonia

După lansarea Strategiei Naționale Anticorupție (în 2002), Polonia a luat măsuri suplimentare, fondând în 2006 Biroul Central Anticorupție, care este un serviciu secret ce luptă pentru prevenirea și combaterea corupției. Serviciul se află sub coordonarea Primului Ministru și are cca 850 de angajați.

Darea de mită se pedepsește în Polonia cu închisoare de la 6 luni la 8 ani, iar în cazurile mai puțin grave cu amendă sau închisoare de maxim 2 ani. Dacă actul pentru care se dă mita presupune o încălcare a legii, pedeapsa poate urca până la 10 ani închisoare.

Aceleași pedepse sunt prevăzute și pentru luarea de mită. În legislația română cel ce primește mita este pedepsit mai tare decât cel ce o dă, întrucât sursa fenomenului corupției provine întotdeauna de la cel ce cere sau așteaptă un folos pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu.

În cazul persoanelor juridice pedeapsa constă într-o amendă de maxim 5.8 milioane euro, care nu poate depăși 10% din cifra de afaceri anuală a societății.

Conform statisticilor, doar în perioada 2005-2007 s-au descoperit 13978 cazuri de mită, din care 12635 s-au încheiat cu condamnări, majoritatea pedepselor fiind între 1-3 ani închisoare (din care 5740 cu suspendare).

Corupția privată este și ea pedepsită, cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.

Ca și alte țări analizate anterior, și Polonia a reglementat lobby-ul, dar pedepsește în continuare și infracțiunile de trafic de influență și cumpărare de influență (de la 6 luni la 8 ani).

Câteva elemente despre economia Poloniei

Dintr-o ţară importatoare de produse agricole, Polonia a devenit unul din cei mai mari exportatori către Europa (cca 30% din exporturi merg către Germania și 30% către restul Europei). Cca 60% din suprafaţa ţării se află în producţie agricolă. După aderarea la UE s-au obţinut fonduri care au fost investite în agricultură şi tehnologizare, lucru care a condus la dezvoltarea masivă a agriculturii și a transformat radical Polonia. În plus, au fost adoptate legi prin care s-a sprijinit dezvoltarea agricola și creare de ferme familiale.

În egală măsură cu agricultura, și industria a cunoscut o dezvoltare amplă, deci pe cale de consecință și exporturile. În 2015, spre exemplu, Polonia a exportat bunuri către SUA de cca 200 miliarde euro.

În domeniul transporturilor, Polonia are cca 2000 km de autostradă și a dezvoltat o rețea amplă de transport feroviar de mare viteză.

În domeniul energetic, Polonia este unul din cei mai mari producători de cărbune din lume, și pe locul 2 în Europa la consum de cărbune, după Germania. În ceea ce privește exporturile de cărbune, Polonia este singurul stat din Europa care rivalizează cu Rusia.

În ceea ce privește exodul forței de muncă, din 2004 după intrarea în UE, cca 2 milioane de polonezi au plecat la muncă peste hotare, în țări precum Germania, Marea Britanie și Peninsula Scandinava.

Relaţia Poloniei cu Germania

Polonia cere Germaniei aproape 700 de miliarde de euro despăgubiri pentru al Doilea Război Mondial. Germania consideră chestiunea închisă încă din 1953 şi şi-a exprimat clar punctul de vedere.

Sub aspect economic, Polonia acuză Germania că face jocul Rusiei în privinţa gazelor naturale şi îi solicită să renunţe la construcţia gazoductului Nord Stream 2.

Când un comisar UE german, Gunther Oettinger, a sugerat că trebuie implementat şi în Polonia un MCV, reacţia de la Varşovia a fost vehementă: Ministrul de Externe a spus că există o problemă de comunicare cu "unii politicieni germani" și l-a invitat pe omologul german să vină în Polonia pentru a vedea că situația democrației este mai bună decât se vede din străinătate.
De câte ori aţi auzit ca România să se opună măsurilor sau legilor din alte ţări sau să solicite în mod ferm oprirea MCV?

Relaţia Poloniei cu UE

În 2003 UE a suspendat acordarea către Polonia a unor fonduri de cca 3.5 miliarde euro fonduri structurale din cauza unor suspiciuni de fraudă (cele mai mari companii de construcții poloneze au format un cartel și au stabilit prețuri fixe pentru a participa la licitații publice). Deși procurorii au pus sub acuzare 9 persoane responsabile pentru această fraudă, reacția ministrului polonez pentru dezvoltare a fost că "Polonia este cea prejudiciată în acest caz", solicitând UE să deblocheze fondurile.

Firește, UE a continuat să acorde fonduri Poloniei. În total, în perioada 2007-2013 Polonia a primit cca 67 miliarde euro, din care aproape 28 miliarde pentru infrastructură și mediu.

Anul acesta, urmare a unui articol publicat în Chicago Tribune prin care se critica justiţia din Polonia (afirmându-se că nu mai au o Curte Constituţională independentă şi că Polonia ar trebui să se oprească şi să regândească situaţia în care se află, în special faptul că are nevoie de SUA şi de restul NATO pentru a o proteja de Rusia), consulul polonez Piotr Janicki a adresat o scrisoare ziarului, luând cu vehemenţă apărarea ţării sale.

Totodată, Ministrul de Externe Jacek Czaputowicz a declarat că Polonia va duce mai departe reformele din justiţie şi că nu vede nicio ameninţare la adresa statului de drept, aşa cum acuză Bruxelles. Reamintim că anul acesta Comisia Europeană a demarat proceduri de sancţionare a Poloniei prin activarea articolului 7 al Tratatului UE tocmai din cauza nerespectării şi neimplementării recomandărilor primite cu privire la justiţie, iar reacţia ministrul de externe a survenit ulterior.

Deși UE a pompat în total cca 230 miliarde euro în Polonia, Ministrul de Externe Jacek Czaputowicz a acuzat public UE că aplică standarde duble prin modul diferit în care tratează statele membre.

În ceea ce privește justiția, anul acesta Curtea Supremă din Polonia a cerut sprijinul Curții de Justiție a UE în legătură cu o modificare legislativă care obliga judecătorii să se pensioneze la atingerea vârstei de 65 de ani. Măsura, o veritabilă lustrație, ar duce la pensionarea a 27 din cei 72 de judecători ai Curții Supreme poloneze. Chestiunea este una internă și analiza ei trebuie să pornească de la un calcul matematic simplu: 65 – 28 (anii scurși între 1990 și 2018) = 37. Așadar, actualii judecători de la Curtea Supremă erau probabil judecători și înainte de 1990.

În ciuda apelării la Curtea de Justiție a UE, Andrzej Duda a declarat că legea se aplică și că 7 din cei 27 de judecători (care nu au făcut cerere sau nu le-a fost aprobată pentru continuarea activității) trebuie să iasă la pensie urgent. Iarăși, UE ia în calcul aplicarea de sancțiuni Poloniei. Între timp, fondurile curg și țara se dezvoltă.

De câte ori a îndrăznit cineva din România să acuze UE sau SUA de ingerinţe grave atunci când unii sau alţii au intervenit să ne recomande ce să facem şi ce nu în ţara noastră?

Polonia este o țară care tratează serios problema justiției (și implicit a corupției), după cum tratează la fel de serios și independența și suveranitatea.

Unul din criteriile obligatorii pentru a deveni judecător în Polonia este să ai minim 29 de ani împliniți. O vârstă care presupune un plus de responsabilitate și maturitate față de cei 25 de ani la care pot termina INM-ul judecătorii noștri.

Dincolo însă de rigurozitatea cu care se apleacă asupra fenomenului de combatere a criminalității, Polonia a înțeles că dezvoltarea economică nu se face exclusiv prin el. Deși are cel mai mare număr de proiecte europene aprobate și finanțate (deci cei mai mulți bani absorbiți) și în 2003 în Polonia s-a depistat cel mai mare caz de fraudă de fonduri UE, OLAF și parchetele naționale nu raportează alte cazuri relevante de fraudă.

O fi pentru că nu există deloc sau pentru că Polonia a înțeles să nu își toarne singură cenușă în cap și autoritățile să sprijine cât mai mult absorbția de fonduri, deci dezvoltarea țării pe banii altora?!

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News