„Problema este că în România sumele pe care le plătește cetățeanul pentru serviciile publice sunt insignifiante. Întrebarea este... «OK, dar de banii ăștia ce vrei?”, explică Alfred Bulai.

„Se discuta de ridicarea impozitelor locale care sunt foarte mici în România, adică taxele locale sunt praf în ochi, sunt și ele acolo... «Dar domne’, te gândești că sunt oameni care nu pot plăti 400-500 lei pe an?». Stai o clipă, vorbim de București. Nu e obligatoriu să trăiești în București dacă ai 1.200 lei pe lună. Nu e obligatoriu, te muți undeva mai ieftin. Dar, mă rog, trecând de lucrul acesta, se mai zice: «Să-mi iei taxe ca afară când o să am spitale ca afară».

Păi e exact pe dos! Trebuie să plătești taxe ca afară ca să ai spitale ca afară, nu invers!”, a clarificat Val Vâlcu.

Vrem să îmbinăm comunismul cu capitalismul, de 30 de ani

„Din păcate, trăim de 30 de ani într-o societate în care am vrea să îmbinăm într-un mod nefericit comunismul cu capitalismul. Adică am vrea să avem gratuități ca în comunism, dar să fie servicii la standarde de capitalism. Dar eventual un capitalism super dezvoltat, nu orice capitalism, că mă rog și ăia prin Cipru or fi capitaliști. Noi vrem ca în Germania sau Statele Unite.

Problema este următoarea. Cele mai scumpe servicii de oriunde din lume sunt: sănătatea și învățământul. Costă cel mai mult... la noi sunt ieftine! Ca să fiu amabil, că sunt aproape gratis. Aproape gratis fiindcă nu ne bazăm doar pe sistemul de stat, când mă duc la doctor privat. Dar, în principiu, sunt extrem de ieftine și avem reacții din astea publice: «Domne’, cum, trebuie să asigurăm servicii publice!». Adu-ți aminte cazul Colectiv. A venit domnul ministru al Sănătății, Bănicioiu, și a spus că nu contează că nu au asigurări, că-i tratăm în străinătatea. Băi, pe ce bani? A venit cu vreun ban de acasă?”, a adăugat Bulai.

Ani întregi a existat o frică față de biserică

„Partea interesantă și bună pentru mine este că există subiectul călugărului amant în presă. Ani întregi, presa a avut un gen de frică de a trata subiectele legate de biserică, asta pentru că, în anii ’90, exista o presiune uriașă. Se spunea că dușmanii poporului erau cei care nu erau credincioși. Era o aliniere, dacă vrei, către religie, opusă ateismului forțat propus de comuniști.

De aici, ne aducem aminte că au ieșit politicienii cu închinăciuni, dar nu știau cum. Râdeam de Ion Iliescu că se închina pe de-a-ndoaselea. Nici el nu a avut curajul să spună că era ateist. Evident, e dreptul lui, și eu sunt ateist, și mulți alții fie vorba între noi. Dar era presiunea aia... să ne ajute Dumnezeu, era o presiune din aia forțată care făcea ca presa să evite subiecte.

Avem Biserică Ortodoxă, Biserică Catolică, mai multe biserici, fiecare cu problemele lor. Există în ele fenomene deviante fiindcă sunt normale, firești, într-o anumită limită. Se începe să se vorbească despre ele, ceea ce e bine”, a explicat Alfred Bulai, la DC News.

Se democratizează biserica. În folclor se spunea „Fă ce zice popa, nu ce face popa”

„Este un semn că se democratizează biserica. De ce crezi că în folclor se spunea: «Să faci ce zice popa, nu ce face popa»? Pentru că, evident, sunt niște oameni ca toți oamenii, normali și firești. Sunt unii care chiar au har, adică sunt cu totul deosebiți. În toate bisericile există astfel de personaje, și în Biserica Ortodoxă evident, așa cum sunt unii care au intrat și din interese financiare. Să nu uităm că nu se câștigă chiar rău în anumite zone ale țării.

Nu uita că s-au dus la teologie și oameni care s-au dus ca la orice facultate, nu or fi toți oameni cu aplecare. Repet, sunt firești aceste lucruri, trebuie să îl luăm ca pe un semn de normalitate și că se vorbește despre treaba asta. O fi real sau nu, nu contează...”, a conchis sociologul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News