Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
"Viteza ucide" nu e doar un panou pe marginea drumului. Mai bine să ajungi întreg la destinaţie, decât cu 5 minute mai devreme
Fotografie de la Taras Makarenko, Pexels
În ultimele luni nu am mai condus pe autostradă. De fapt, nu am mai condus deloc, din lipsă de maşină. Dar am urcat în maşini conduse de alţii, şi mi-am dat seama că sunt de acord cu Titi Aur. Nu prea aş mai face-o.
Citeşte şi - EXCLUSIV Titi Aur: Atenție la aceste mașini! Eu nu m-aș urca în ele / video
Am fost între Bucureşti şi Galaţi cu un şofer căruia îi plăcea viteza. Probabil încă îi place! Am menţionat asta şi în recenzia lăsată pe aplicaţia de care m-am folosit pentru a rezerva această cursă. E drept, am făcut drumul dintre Bucureşti şi Galaţi în 2 ore şi jumătate, faţă de aproape 3 ore cât se face în mod normal. Dar pentru acele 25-30 de minute economisite, am stat în relativ stres. Depăşiri la limită, cel puţin aşa se vedeau de pe bancheta din spate, dar şi depăşiri ale vitezei legale cu 20-30-40 km/h. Suficient de puţin cât să nu piardă permisul de conducere, în cazul unui echipaj radar aflat pe drum, dar suficient de mult cât să facă slalom printre maşinile care participau la trafic.
Dar deviez de la subiect. Am urcat din nou la volan, în maşina proprie, weekendul care tocmai a trecut. Drum pe autostradă, între Bucureşti şi Constanţa. Din start vă spun că sunt un şofer relativ încet, respect limitele de viteză şi, în general, nu mă grăbesc nicăieri. Tentativa mea de a circula cu viteză între 120 şi 130 km/h pe autostradă s-a dovedit a fi, parţial, un eşec. Banda întâi fiind ocupată de camioane în general, depăşirile pe autostradă sunt inevitabile. Ce nu pot înţelege este flashul, în timpul unei depăşiri, venit de la şoferul maşinii care se aşteaptă nu doar să eliberezi banda mai repede, ci chiar să zbori, dacă se poate, doar ca el, pe banda a doua, să nu piardă acele 30 de secunde preţioase cât stă în spatele tău.
Din discuţiile avute cu Titi Aur la DC Conducem, am învăţat că o maşină care merge cu 100 km/h parcurge cam 27 metri pe secundă. Concret, în cele câteva zeci de secunde pe care o maşină cu un şofer grăbit le petrece în spatele unei maşini care respectă regulile de circulaţie pe autostradă, se pierd până în 300 de metri. Asta înseamnă că acel şofer va ajunge la destinaţie cu 30 de secunde mai târziu. Ce e atât de important încât 30 de secunde merită stres, nervi sau chiar riscarea vieţii?
Viteza ucide. E scris peste tot în România, pe orice şosea, fie ea autostradă, drum naţional sau judeţean. Sunt panouri care spun să adaptăm viteza la condiţiile de drum. Să păstrăm distanţa de siguranţă. Prea puţini dintre noi, însă, ştim care e viteza propice condiţiilor de drum diferite, sau care e distanţa de siguranţă.
Toţi ştim, însă, să călcăm pedala de acceleraţie cât mai tare, să ne folosim de maneta din stânga volanului pentru a face flashuri celui din faţă, şi să zburăm în zone în care deja viteza maximă legală este una suficient de mare.
Viteza ucide nu e doar un panou pe marginea drumului, însă. Şi nicio destinaţie nu e atât de importantă, încât cele 2-3 minute economisite după rularea cu viteză peste limita legală să merite. Fiţi prudenţi. Şi respectaţi-i şi pe ceilalţi din trafic, dacă vreţi respect!
*acest articol reprezintă o opinie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
