Vincent Willem van Gogh s-a născut pe 30 martie 1853 la Groot-Zundert în Regatul Țărilor de Jos.

Tatăl său, Theodorus van Gogh, era preot, iar mama Anna Cornelia Carbentus, o artistă a cărei dragoste pentru natură și pictură s-a transferat la fiul său.

Când Vincent era de 15 ani, familia van Gogh a avut probleme financiare astfel încât mezinul a fost nevoit să renunțe la școală și să muncească. S-a angajat la o galerie de artă în Haga, fiind avantajat de faptul că vorbea fluent în engleză, franceză și germană. În iunie 1873 a fost transferat la Londra, unde a fost fascinat de cultura britanică, devenind fan al lui Charles Dickens și George Eliot. În același timp s-a îndrăgostit de fiica propietarei casei în care locuia, Eugenie Loyer.

După refuzul cererii în căsătorie a avut o cădere nervoasă, aruncându-și toate cărțile, cu excepția Bibliei, devotându-și de acum înainte viața lui Dumnezeu. A devenit furios pe colegii de muncă, spunându-le clienților să nu mai cumpere acea artă fără valoare, fapt ce i-a adus pierderea locului de muncă. Van Gogh a început să predea într-o școală evenghelică de băieți și ținea sujbe la congregație. Sperând să devină preot, s-a pregătit pentru examenul de admitere la școala teologică din Amsterdam. După un an de studiu intens, a refuzat să susțină examenul de latină, considerând latina drept limba moartă a săracilor și i-a fost refuzată astfel intrarea.

Autoportret

În iarna lui 1878, Vincent van Gogh s-a mutat în zona unei mine de cărbune din sudul Belgiei, unde preoții erau de obicei trimiși ca pedeapsă. A ținut predici și a avut grijă de cei bolnavi, desenându-i pe mineri și familiile lor care la rândul lor îl numeau ”Hristos al minelor de cărbune”.

Comitetul evanghelic nu a fost mulțumit, nefiind de acord cu stilul de viață al lui van Gogh, care începuse să se creadă un fel de martir. Au refuzat să îi înnoiască delegația și viitorul pictor a trebuit să își găsească o altă ocupație. În toamna lui 1880, van Gogh s-a mutat la Bruxelles hotărât să devină artist. Deși nu avea educație în acest sens, fratele său mai mic, Theo, care lucra la o galerie de artă, s-a oferit să îi dea sprijin financiar. Vincent a început să studieze pictura pe cont propiu, citind cele mai importante scrieri ale vremii. În acest timp, viața sa amoroasă era un dezastru. Era atras de femei aflate în situații dificile, crezând că le poate ajuta. Vara sa văduvă, Kate, a fost prima dintre aceste eșecuri.

Citește și: Pictor orb, tablouri pline de culoare ce au uimit o lume întreagă -FOTO - VIDEO

L-a refuzat și a plecat departe de el, la Amsterdam. După ce s-a mutat la Haga, van Gogh s-a îndrăgostit de Clasina Maria Hoornik, o prostituată alcoolică, aceasta devenindu-i iubită și model. Când ea s-a întors la prostituție, van Gogh a căzut într-o depresie profundă. În 1881, familia l-a amenințat că îi taie subsidiile dacă nu o părăsește și nu se mută din Haga. Pictorul a părăsit orașul la mijlocul lui septembrie în același an și s-a mutat la Drenthe, într-o zonă oarecum izolată a țării. Pentru următoarele șase săptămâni a trăit o viață de nomad, călătorind prin regiune, pictând peisaje și oameni.

Arta l-a ajutat să își mențină echilibrul emoțional. În 1885 a început să muncească la prima sa capodoperă, ”Mâncătorii de cartofi”, care azi este cel mai scump tablou din lume. Fratele său, Theo, care trăia în Paris, a crezut că pictura sa nu va fi primită bine în capitala franceză, unde impresionismul domina. Totuși, van Gogh a decis să mute în orașul de pe Sena, sosind neinvitat la casa lui Theo.

Deși avea un apratament mic, fratele său l-a primit cu drag în martie 1886. În Paris, Vincent a luat contact cu impresionismul, fiind încântat de culoarea și lumina acestui curent artistic. A început să studieze împreună cu Henri de Toulouse-Lautrec. Pentru a economisi bani, el și prietenii lui serveau drept modele unul pentru celălalt, în loc să-și angajeze pe altcineva.

Van Gogh era pasionat de munca sa, având dispute cu alți pictori referitor la operele lor, îndepărtându-i trepetat pe cei care devin obosiți de spiritul lui critic. Van Gogh a început să fie influențat de arta japoneză și a studiat filosofia orientală pentru a-și îmbogăți arta și viața. A visat să călătorească acolo, dar Toulouse-Lautrec i-a spus că lumina din Arles, era la fel ca cea din Japonia. În februarie 1888, Vincent s-a urcat într-un tren și a plecat spre sudul Franței. S-a mutat într-o mică casă galbenă s-a dedicat total artei: cheltuia mai mult pe pictură decât pe mâncare.

Trăia din pâine, cafea și absint, simțindu-se bolnav și oarecum drogat. Pe lângă suferința fizică, sănătatea mentală a început să îi fie afectată. În această perioadă a început să consume terebentină(lichid incolor, cu miros pătrunzător, folosit în industrie și medicină) și să mănânce vopsea!

Theo era îngrijorat și i-a dat lui Paul Gauguin bani să se ducă să aibă grijă de la fratelșe său la Arles. După o lună, van Gogh și Gaugain se certau constant și într-o noapte, Gaugain a plecat supărat. Van Gogh l-a urmărit și când Gaugain s-a întors spre el, l-a văzut cu o lamă în mână. Peste câteva ore, van Gogh s-a dus la un bordel și a plătit o prostituată pe nume Rachel. Cu mâna însângerată, i-a oferit urechea, rugând-o ”să aibă mare grijă de acest obiect”.

Poliția l-a găsit în camera sa în dimineața următoare și a fost internat la spital. Theo a sosit de Crăciun pentru a-l vedea pe fratele său care era slăbit de la pierderea de sânge, având accese de violență. Doctorii l-au asigurat pe Theo că fratele său va supraviețui și va fi tratat cum trebuie. Pe 7 ianuarie 1889, Vincent van Gogh a fost lăsat să meargă acasă. Era singur și în depresie. Pentru a da un sens vieții sale, s-a întors spre pictură și natură, dar nu și-a regăsit liniștea și a fost din nou internat. Picta ziua în casa galbenă și se ducea noaptea la spital. După ce locuitorii din Arles au semnat o petiție în care spuneau că van Gogh era periculos, a decis să se mute la un azil din Saint-Rémy-de-Provence.

Pe 8 mai 1889 a început să picteze în grădina spitalului. În noiembrie a fost invitat să-și expună tablourile în Bruxelles. A trimis șase, printre care ”Irișii” și ”Noapte înstelată”.

Pe 31 ianuarie 1890, s-a născut fiul lui Theo, care a primit numele de Vincent, în onoarea unchiului, atât de apropiat era Theo de fratele său. În această perioadă, ”Via roșie din Arles” a devenit singura pictură vândută de van Gogh în timpul vieții, de pe urma căreia a câștigat o sumă modestă, 400 de franci. Tot acum, doctorul Paul Gachet, care locuia la 30 de km. de Paris a acceptat ca Vincent van Gogh să-i devină pacient. S-a mutat la Auvers.

În mai 1890 Theo și familia sa l-au vizitat pe pictor, explicându-i artistului că trebuie să fie mai atent cu cheltuielile. Vincent a devenit mâhnit, crezând că Theo nu mai era interesat să-i vândă arta. Pe 27 iulie 1890, van Gogh a ieșit dimineața să picteze ca de obicei, dar și-a luat și un pistol. S-a împușcat în piept, însă nu a murit. A fost găsit plin de sânge în camera sa. A fost dus la spital, iar Theo a venit într-un suflet pentru a-l găsi pe fratele său fumând la marginea patului.

Au petrecut următoarele zile discutând, iar apoi Vincent i-a cerut lui Theo să-l ducă acasă. Pe 29 iulie 1890 Vincent van Gogh a murit în brațele fratelui său, la doar 37 de ani.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News