Cu 200 de ani în urmă, Napoleon a încercat să extindă spre Est civilizația și cultura occidentală. Desigur, cu mijloacele de atunci. Astăzi, la Vilnius, liderii occidentali oferă o frecție, o compresie și ceva ceai cald unor state din vecinătatea estică a Uniunii Europene. Se încearcă, fără mare entuziasm, scoaterea unor foste republici sovietice de pe orbita Moscovei. Faptul că Bruxelles-ul a fost neconvingător, s-a dovedit prin pierderea Ucrainei, care a preferat să se întoarcă acolo unde îi este de fapt locul, la Maica Rusie.

Lipsa de viziune a Vestului european nu este ceva nou. În 1989, odată cu prăbușirea comunismului, câțiva ani, occidentalii nu au știut ce să facă cu estul Europei. Atunci s-a creat Parteneriatul pentru Pace, împreună cu Statele Unite și, abia în 1997, s-a extins NATO. Norocul mare a fost în Europa faptul că au existat doi lideri uriași: Helmut Kohl și Francois Mitterrand, care au văzut Europa Unită înaintea oricui altcuiva în Europa. Așa au început negocierile de aderare: întâi cu Europa Centrală și cu balticii și, în final, cu România și Bulgaria.

Kohl, Mitterrand și, mai târziu, Chirac s-au dovedit a fi demni urmași ai lui Napoleon.

În zilele noastre, lucrurile stau altfel, din nefericire. D-na Merkel este, probabil, un mare cancelar al Germaniei, dar nu este și unul al Europei – așa cum a fost Kohl, de exemplu, reunificatorul Germaniei. În Marea Britanie, cea mai mare putere imperială din istoria umanității, s-a intrat de-a dreptul în isterie față de absurda invazie a românilor și a bulgarilor de după 1 ianuarie 2014. Și asta se întâmplă în capitala unei națiuni care a civilizat continente, care a adus o zestre uriașă în cultura umanității și în a cărei capitală, Londra, mai mult de jumătate din populație nu este de origine anglo-saxonă.

Pe scurt, la Vilnius, UE oferă câte un ou Kinder, fără surprize, celor care s-au lăsat tentați de o îndepărtare de Rusia lui Putin. Partea bună a lucrurilor este că Republica Moldova a acceptat chiar și această minima ofertă a UE. Este ceea ce trebuie să intereseze în cel mai înalt grad România. Odată cu terminarea epocii Băsescu, Bucureștiul ar trebui să suplinească în fața Chișinăului tot sprijinul pe care Bruxelles-ul, de fapt, nu-l va acorda bătrânei Basarabii…

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News