Tabletă
Desktop
Data publicării:
Veneția 2023: Festival în vremea neliniștii
Autor: Corespondență de la Magda Mihăilescu | Categorie: Cultura
Festivalul o omagiază pe Gina Lollobrigida, de curând plecată, prezentând în premieră mondială filmul lui Orson Welles din 1958 Portretul Ginei
"Trăim cu adevărat un moment istoric interesant?" Este întrebarea pe care directorul Festivalului de la Veneția a adresat-o tuturor, cu puțin timp înaintea inaugurării celei de a 80-a ediții, la care vom asista peste câteva ore.
Nu atât în așteptarea unui răspuns definitv, ci mai degrabă pentru a reflecta asupra momentului tulbure traversat de lumea cinematografului. "Un amestec de inceritudini, de dificultăți și de neliniște s-au abătut peste capul noastru de spectatori - spunea Alberto Barbera. O grevă fără precedent zguduie fundamentul însuși al industriei cinematografice, deja traversată de tensiuni profunde și de consecințele recentei pandemii (...)
Ca să nu mai vorbim de criza climatică și de un război fără sfârșit care provoacă atâtea chinuri greu de descris". Strict la obiect vorbind, marea grevă SAG- AFTRA (Screen Actors Guild - American Federation of Television and Radio Artists) cea mai puternică mișcare de protest din ultimii 60 de ani a audiovizualului, despre care s-a scris mult, a încurcat rău de tot planurile festivalurilor de toamnă, primul lovit fiind Veneția.
Dacă, în cele din urmă, după câteva nopți de coșmar mărturisite ca atare de organizatori, alcătuirea selecției oficiale a acestei ediții aniversare a prins un contur ce nu a avut foarte mult de suferit - doar filmul de deschidere a trebuit să fie înlocuit - prezența unora dintre marile vedete care, în mod obișnuit, însoțesc peliculele în seara lansării lor, staruri care dau culoare și impuls unui complicat procesde promovare ce îmbină mondenitatea cu comerțul, încă se mai lasă cu semne de întrebare.
Pierfrancesco Favino, protagonistul filmului de deschidere Comandante, semnat de Edoardo De Angelis
Prin repetate acorduri interim cu SAG-AFTRA care implică navigarea printre nuanțe, chichițe mai greu de înțeles pentru noi, cei de pe margine, s-au obținut, se pare, unele dezlegări. Covorul roșu, obsesia admiratorilor, dar nu numai a lor, nu va rămâne gol. Sunt așteptați Adam Driver, un obișnuit la Lido, protagonistul filmului Ferrari al lui Michael Mann, Mad Mikkelsen pentru a susține producția daneză The Promised Land de Nikolaj Arcel, tinerii interpreți Cailee Spineey si Jacob Elordi aleși de Sofia Coppola pentru Priscilla.
Am amintit două filme cu caracter biografic. Nu îndrăznesc să adaug acestora și pe de Bradely Cooper, regizor și protagonist al reconstituirii vieții marelui muzician Leonard Bernstein în Maestro. Toate trei sunt socotite a fi vârfuri ale unei selecții care, așa cum ne-a obișnuit Alberto Barbera, este și de data aceasta, în ciuda dificultăților, generoasă și surprinzătoare.
Obișnuit să provoace controverse, discuții, uneori chiar mânii, prin alegerile sale, ditrectorul artistic nu a cedat când a fost vorba de includerea în selecția oficială a filmului Dogman semnat de cineastului francez Luc Besson, subiect al unuia dintre cele mai mediatizate cazuri din Franța, după mișcarea MeToo.
Acuzat de viol de o actriță belgiană, autorul lui Léon și Al cincilea element a fost declarat nevinovat, după o investigație care a durat patru ani. Cu adevărat îndrăznețe, dacă nu cumva chiar impertinente în ochii celor gata să repudieze un mare autor de dragul afișării unei intoleranțe încrâncenate, sunt opțiunile de a-i invita, în selecția oficială, dar în afara competiției, pe Roman Polanski și pe Woody Allen, creatori aproape nonagenari, a căror agendă nu știm dacă va mai include vreun film, după aceste ultime două, The Palace, respectiv Coup de chance. Nu mulți au rezistența lui Manoil de Oliveira.
În ceea ce îl privește pe Polanski, Veneția a ignorat și acum patru ani iminența scandalului, programând filmul acestuia An Officer and a Spy în competiție, unde avea să dobândească Premiul Juriului, cu Leul de argint aferent. Într-un interviu acordat publicașiei The Hollywood reporter, selecționerul a fost foarte tranșant: Cazul lui Polanski durează de 50 de ani. Omul a recunoscut, și-a cerut iertare victimei, aceasta a acceptat și a cerut tuturor să uite povestea.
Din nefericire, asta nu s-a întâmplat iar eu nu pot fi judecător. Sunt un director de festival, Eu judec calitatea filmelor". Suntem încredințați că vom vedea două creații remarcabile, Coup de chance al lui Woody Allen fiind socotit cel mai bun film al său din ultimii 12 ani. Și în privința acestuia din urmă Alberto Barbera declară răspicat: "Nu văd niciun motiv pentru care ar fi trebuit să spun nu. Sunt fericit să știu că Allen se întoarce la Veneția".
În sfârșit, dacă tot am încercat să justific sintagma "selecție generoasă și surprinzătoare", aș aminti o altă revenire așteptată de cinefili: David Fincher concurează cu filmul The Killer, după mai bine de 20 de ani de la prezența sa pe lagună cu Fight Club, huiduit la vremea aceea, pentru ca apoi să devină ceea ce numim un film-cult. Așa se scrie istoria.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
